Translate

Saturday, 8 July 2017

Artizani peste hotare


Nu stiu cati dintre dumneavoastra calatorind  in strainatate  au vizitat si targuri de artizanat...In general cumperi mici obiecte  ceva care sa-ti aminteasca de orasul respectiv sau pur si simplu sa duci acasa cadouri...Dar ce faci cand intalnesti intre artizanii locului si romani care incearca sa-ti vanda ceva?! De cele mai multe ori te intorci cu spatele, sau te opresti brusc sa vorbesti limba romana cand artizanul te intampina cu "buna ziua"..Am intalnit romani care mi-au spus cu o privire scarbita : "si aici ati ajuns?" Nu incerc sa stric imaginea noastra de romani mandrii, subliniez ceva din experienta mea de viata ca artizan peste hotare...
Imi povestea  un tanar ce vindea in Piata Stephansplatz impreuna cu sotia lui agende facute manual, daca vorbeste romaneste cu romanii, nu cumpara nimic de la standul lor....Asa ca vorbesc in germana sau engleza, astfel vizitatorii romani sunt fericiti ca au cumparat ceva unic de la un "strain"!? Si in cazul meu doar cativa tineri romani au ramas placut suprinsi ca cineva din Ardeal  graveaza in sticla intr-o piata vieneza, insa majoritatea au raspuns "destea avem si noi acasa..." Tin minte intr-o zi o doamna ma studia  foarte atent si nu spunea nimic, apoi copilul ei a intrebat-o ceva in limba romana , iar eu am spus repede buna ziua! Dansa imi raspunde ceva de genul: "am stiut ca sunteti roman dupa fata, tunsura....", apoi a plecat fara sa mai spuna nimic. Cel putin m-am simtit ca intr-un film cu vanatorii de vrajitoare, cand cineva dupa ce le descopera se feresc ca nu cumva sa le faca vreun rau, sa-i blesteme....Apoi asa incet exact ca romanii de alaturi ce vindeau agende create manual, cand auzeam vorbindu-se in limba romana, nu am mai ridicat privirea, nu m-am oprit din lucru, continuand sa gravez sticla  mai departe....Partea cea mai rusinoasa a fost cand trebuia sa explic localnicilor artizani de langa mine de ce nu salut  grupurile de  romani...!?
Asa ceva  se mai  intampla si in tara, acasa, ca si cum  exista ceva in noi care ne separa, ne desparte! Mereu am avut o idee, romanii cand pleaca in strainatate ar fi util sa  cumpere ceva din tara lor, din orasul lor un obiect mic de artizanat creat de vecinul, consateanul sau colegul de breasla! Astfel il ajuti pe "mestesugar" sa traiasca, apoi  ce poate fii mai frumos decat sa prezinti lumii ceva din  sufletul romanesc! Cand am ocazia, mai  sfatuiesc artizanii la inceput de drum, niciodata  sa nu priveasca  ca etalon orasul unde s-au nascut in ceea ce priveste vanzarea lucrarilor sale. Prietenii, cunostintele si chiar neamurile nu vor cumpara niciodata nimic decat daca le faci cadou ceva! Explicatiile sunt multe, dar nu conteaza asta important este sa ignori orasul in care te ai nascut din toate punctele de vedere, asa cum si ei te ignora cand incerci sa faci altceva decat ceea ce  face majoritatea si sa creezi mai departe pentru lumea din afara locului unde te-ai nascut...!
In strainate afli pe propria piele cum suntem noi ca natie  cu adevarat, "mandri in tara noastra" si dezbinati afara....
In speranta ca nu am suparat pe nimeni am incercat sa subliniez mici intamplari traite de mine  cu si despre romanii artizani care incearca sa supravietuiasca din arta dincolo de hotarele tarii...
P.S. Cand aveam ocazia sa vorbesc cu un roman stabilit in Viena sau nu,  dar era in trecere si nu-mi intorcea brusc  spatele, intrebarea mea era: "Cand va intoarceti acasa? Avem multe de schimbat in tara!! ..." Au fost care m-au privit de parca i-am injurat, altii ce au motivat simplu: "nu am la ce veni intr-o tara in care toata lumea fura"....sau care mi-au raspuns  simplu "aici e tara mea"....! :(
Arta inseamna viata, chiar daca fugi de mine cand auzi ca vorbesc limba romana...!

No comments:

Post a Comment