Translate

Friday, 28 July 2017

Respectul in arta …


In prima mea zi de targ acum cativa ani, am fost cred o “ciudatenie”  printre mestesugari cu  lucrarile mele in cupru…Majoritatea mi-au spus: ”si eu am incercat sa vand ceva din cupru, dar lumea nu cumpara  asa ca m-am oprit”…!?
Am inteles atunci brusc si dintr-odata ca majoritatea celor care vand in targuri erau doar niste oportunisti, comercianti  care “creeaza” dupa cum dicteaza piata de consum si mai dupa cum le spune sufletul...! Spre exemplu acum se cauta ii, toti se reprofileaza pe acest “mestesug” si lasa descoperit alte domenii care nu au cautare….cred ei in goana dupa profit maxim!
Daca anul acesta cartofii s-au vandut foarte bine  , dupa logica noastra anul viitor toti producatorii agricoli se vor profila pe aceasta leguma in idea unui castig maxim. Ei bine surpriza cumparatorului sa gaseasca anul viitor o piata plina de cartofi si mai putine legume diversificate….Cam asa vad eu si situatia in artizanatul nostru…Prea putini artizani mai au tarie de caracter si curaj sa se mentina intr-o piata in care regulile marketingului acopera cu tupeu  bunul simt si respectul intre oameni prin idea castigului rapid cu orice pret …
In cazul meu spre exemplu am refuzat sa fac pictura pe sticla , desi mi s-a cerut de multe ori , iar daca am putut sa ofer comanda altui artist sau  artizan din zona ce doar cu asta se ocupa m-am bucurat mult ….Invers nu cred ca s-a intamplat vreodata sa fiu recomandat de vreun "artist"....! ;)…! Stiu,   sunt un "prost" eu nu vreau bani, refuzand sa fac ce imi cere piata de consum mecanic, asa gandesc majoritatea “mestesugarilor” care se copiaza intre ei, isi fura singuri palaria ca de, e foamete mare de bani…
Ce vreau sa subliniez  eu ca nu mai avem respect pentru omul de langa noi…Daca vezi ca nu-ti vinzi painea iar cel de langa tine vinde la greu sapun de casa, a doua zi esti si tu cu sapun in "piata" , pentru ca asta se cauta nu-i asa?! ….
Nu odata am refuzat sa copiez lucrari, ale altor artisti  sau cani si vase din cupru intrucat deja fac prea multe:  gravura in sticla, in metal, imbrac sticla in cupru….daca mai creez si obiecte din cupru, o sa "confectionez"   apoi sateliti, calculatoare, sapun de casa si de ce nu pomul vietii cu “nestemate” care se cauta ca “pita” calda….!
Pacat ca nu ne mai respectam munca noastra si a colegilor nostri si nu mai avem rabdare sa traim incet, cuminte …
Imi este sincer mila sa vad pe cei care vand de toate, copiaza la greu pe alti mesteri artizani, pe mesele lor gasesti multe lucruri frumoase dar nimic original, toate fiind copiate dupa lucrarile altor artisti  carora nu le-a pasat ce spune piata de consum….
Daca fiecare artizan si-ar asculta sufletul, piata de artizanat romaneasca ar fi foarte diversificata insa din pacate ne copiem intre noi ideile, creatiile si viata... !  
Subliniez inca odata faptul ca  multi “mestesugari”  desi sunt foarte talentati, s-au transformat in xeroxuri perfecte, ce stau cu ochii tinta in jur, intr-o cautare continua sa copieze orice, sa fure o idee, sufletul lor gol fiind satisfacut ca poate obtine bani usor copiind ce altii au avut nevoie de ani sa descopere prin foarte multa munca….!
Pacat….! L

Monday, 10 July 2017

50 sau 100 de lei ziua de targ...?!


Iar vorbesc ca sa nu tac sau vorba multa saracia omului...!
Nu vreau sa supar pe nimeni cand gandesc cu voce tare, mai ales organizatorii de targuri, oameni frumosi cu multa scoala, care ajuta artizanii locali binenteles in schimbul unor taxe intrucat exista niste costuri....
Incerc doar sa inteleg cum si de ce trebuie sa platim 50 sau 100 de lei ziua de targ , respectiv oficialitatile locale nu sprijina financiar aceste targuri... Binenteles vor spune multi, aceste preturi se mentin intrucat exista cere iar participantii platesc tacit...Asa este dar nu doresc sa mai vorbesc cine participa si cum , respectiv cu ce sunt pline mesele "mestesugarilor"...
Nu stiu daca mai are sens sa spun ca in strainatate artizanii platesc preturi modice la primarie si nu la intermediari cum este in tara noastra, semneaza o declaratie pe propria raspundere prin care garanteaza ca tot ce prezinta  este realizat manual, respectiv nici un artizan nu da bon fiscal si alte taxe care sa compenseze golurile facute de "altii" in economie...
Nu stiu daca mai are sens sa spun ca in alte tari exista o legatura intre mestesugarii locali si primarie, intrucat targurile de artizani , mai ales cei care fac demonstratii, sunt puncte de interes pentru turistii straini !!
Parerea mea este ca cei care organizeaza targurile fac asta in lipsa implicarii oficialitatilor culturale ocupate sa cumpere panselute, sa schimbe bordurile sau sa organizeze zilele orasului oferind contribuabilului "paine si circ" sa mai uite de taxele  tot mai mari de la an la an...
In fine, nu sunt pesimist cum mi-a spus cineva, nici nu gandesc negativ, incerc sa inteleg doar  de ce majoritatea "oilor" tac si se conformeaza in fata "ciobanului" .....?!
Poate intr-o zi , desi este improbabil intrucat cand se schimba periodic primarii se schimba toata "ceata de osteni" (si regulile casei) deci poate ca intr-o zi oficialitatile culturale inteleg ce rol important pot sa aiba artizanii locali pentru economie, turism ( si nu cei c'inezi care vand "c'inezarii") sprijinindu-i cu materiale, publicitate si poate o masa calda daca din intamplare mai raman  bani din plantarea panselutelor si schimbarea bordurilor ce contin mult nisip si putin ciment....
Dar pana atunci platim 50 sau 100 de lei ziua de targ....!
Arta inseamna viata .... chiar targurile sunt tot mai scumpe!

Saturday, 8 July 2017

Artizani peste hotare


Nu stiu cati dintre dumneavoastra calatorind  in strainatate  au vizitat si targuri de artizanat...In general cumperi mici obiecte  ceva care sa-ti aminteasca de orasul respectiv sau pur si simplu sa duci acasa cadouri...Dar ce faci cand intalnesti intre artizanii locului si romani care incearca sa-ti vanda ceva?! De cele mai multe ori te intorci cu spatele, sau te opresti brusc sa vorbesti limba romana cand artizanul te intampina cu "buna ziua"..Am intalnit romani care mi-au spus cu o privire scarbita : "si aici ati ajuns?" Nu incerc sa stric imaginea noastra de romani mandrii, subliniez ceva din experienta mea de viata ca artizan peste hotare...
Imi povestea  un tanar ce vindea in Piata Stephansplatz impreuna cu sotia lui agende facute manual, daca vorbeste romaneste cu romanii, nu cumpara nimic de la standul lor....Asa ca vorbesc in germana sau engleza, astfel vizitatorii romani sunt fericiti ca au cumparat ceva unic de la un "strain"!? Si in cazul meu doar cativa tineri romani au ramas placut suprinsi ca cineva din Ardeal  graveaza in sticla intr-o piata vieneza, insa majoritatea au raspuns "destea avem si noi acasa..." Tin minte intr-o zi o doamna ma studia  foarte atent si nu spunea nimic, apoi copilul ei a intrebat-o ceva in limba romana , iar eu am spus repede buna ziua! Dansa imi raspunde ceva de genul: "am stiut ca sunteti roman dupa fata, tunsura....", apoi a plecat fara sa mai spuna nimic. Cel putin m-am simtit ca intr-un film cu vanatorii de vrajitoare, cand cineva dupa ce le descopera se feresc ca nu cumva sa le faca vreun rau, sa-i blesteme....Apoi asa incet exact ca romanii de alaturi ce vindeau agende create manual, cand auzeam vorbindu-se in limba romana, nu am mai ridicat privirea, nu m-am oprit din lucru, continuand sa gravez sticla  mai departe....Partea cea mai rusinoasa a fost cand trebuia sa explic localnicilor artizani de langa mine de ce nu salut  grupurile de  romani...!?
Asa ceva  se mai  intampla si in tara, acasa, ca si cum  exista ceva in noi care ne separa, ne desparte! Mereu am avut o idee, romanii cand pleaca in strainatate ar fi util sa  cumpere ceva din tara lor, din orasul lor un obiect mic de artizanat creat de vecinul, consateanul sau colegul de breasla! Astfel il ajuti pe "mestesugar" sa traiasca, apoi  ce poate fii mai frumos decat sa prezinti lumii ceva din  sufletul romanesc! Cand am ocazia, mai  sfatuiesc artizanii la inceput de drum, niciodata  sa nu priveasca  ca etalon orasul unde s-au nascut in ceea ce priveste vanzarea lucrarilor sale. Prietenii, cunostintele si chiar neamurile nu vor cumpara niciodata nimic decat daca le faci cadou ceva! Explicatiile sunt multe, dar nu conteaza asta important este sa ignori orasul in care te ai nascut din toate punctele de vedere, asa cum si ei te ignora cand incerci sa faci altceva decat ceea ce  face majoritatea si sa creezi mai departe pentru lumea din afara locului unde te-ai nascut...!
In strainate afli pe propria piele cum suntem noi ca natie  cu adevarat, "mandri in tara noastra" si dezbinati afara....
In speranta ca nu am suparat pe nimeni am incercat sa subliniez mici intamplari traite de mine  cu si despre romanii artizani care incearca sa supravietuiasca din arta dincolo de hotarele tarii...
P.S. Cand aveam ocazia sa vorbesc cu un roman stabilit in Viena sau nu,  dar era in trecere si nu-mi intorcea brusc  spatele, intrebarea mea era: "Cand va intoarceti acasa? Avem multe de schimbat in tara!! ..." Au fost care m-au privit de parca i-am injurat, altii ce au motivat simplu: "nu am la ce veni intr-o tara in care toata lumea fura"....sau care mi-au raspuns  simplu "aici e tara mea"....! :(
Arta inseamna viata, chiar daca fugi de mine cand auzi ca vorbesc limba romana...!