Translate

Thursday, 17 November 2016

A fi sau a nu fi...Freelancer

 Haarugart

Pentru mine  oamenii se impart in doua mari  categorii: cei care au curaj si cei fara curaj.
Din  prima categorie sunt deschizatorii de drumuri, cei care isi asuma riscuri, incearca, nu au  teama de esec….
A doua categorie sunt cei obisnuiti sa asculte, sa primeasca ordine, ei nu doresc sa piarda nimic, sa riste, sunt doar consumatori si spectatori la spectacolul propriei vieti, sunt fericiti in patratica lor ….si eu i numesc obedienti,  “sclavi de buna voie”!
………………………………………………………………………………………….
Sunt oameni ce au “obosit” sa mai  faca parte dintr-un sistem bine pus la punct inca de pe bancile scolii… sa urmezi strict  ce ti se spune, sa respectii regulile, sa faci parte integranta  dintr-o “economie functionala”, sau de ce cele mai multe ori sa fii condus de oameni mai putin pregatiti decat tine ,  dar avand bani si fiind patroni in acelasi timp esti nevoit sa taci si sa-i asculti cu interes….”da sefu, sigur sefu…”
Apoi, vine o vreme cand  te gandesti cum ar fi sa lucrezi pentru tine asa cum iti dai toata silinta pentru o firma, unde “seful” doar se uita la tine, si te controleaza daca-ti faci planul, daca  “produci” destui bani pentru el si familia lui , din care o mica parte ajunge la tine, in asigurarea de sanatate, pensie….
Si atunci faci pasul! Intelegi de fapt ca esti liber sa-ti  alegi drumul tau de  maine, esti doar  tu cu tine, cu viitorul tau, cu timpul tau….
………………………………………………………………………
A fi freelancer in tara noastra este precum un alpinist fara experienta ce urca un munte perfect vertical fara coarda, constient fiind de riscuri insa impins de la spate de propriul sau vis…. De ce spun asta? Daca vrei sa intri in legalitate si-ti faci PFA, II sau alte forme pentru  a intretine prin taxe “ciocoii vechi si noi”, realizezi ca nu te ajuta nimeni, din prima zi ai devenit “dator” la stat, indiferent daca visul tau este sau nu sustenabil, faci sau nu “profit”….
Pe nimeni nu intereseaza ca tu ca om liber ai curaj sa-ti traiesti povestea, pentru societate ai devenit automat o “vaca de muls” cu acte in regula, nu te sprijina nimeni, este de fapt pretul libertatii tale ….
Nu stiu cum este in alte tari, dar la noi nu conteaza ca produci  5 lei sau 100, ca maine ai sau nu ce pune pe masa, in ochii statului daca ti-ai facut PFA inseamna ca ai de unde plati taxele,  mereu altele de la an la an….
Tu nu beneficiezi de scutiri de impozit, pentru ca nu faci angajari, esti propriul angajat, si te zbati in fiecare zi sa gasesti modalitatea de a plati trimestrial “cezarului”….
Gresesc, societatea de fapt ajuta pe tinerii pana in 35 de ani, peste 35 nu mai exista sprijin, nu esti “rentabil’ pentru sistem sau societate….
S-a intrebat totusi cineva de ce peste 35 de ani nu prezinti garantii pentru o societate ce traieste doar din taxe , impozite si amenzi ?!
Sunt studii facute in strainatate  (ce cred ca sunt si la noi , dar nu facute publice), in care media de varsta difera in functie de locul de munca…Din ce am vazut eu intr-un documentar “anti-sistem” in coada listei erau muncitorii obisnuiti, fara studii , ce traiesc putin peste 65, iar in “capul” listei erau freelancerii, directorii de firme….
De ce credeti oare ca  varsta prin care  “legea” iti da voie sa iesi in pensie este de 65 de ani….?! "Ei" sunt constienti  unde duce o munca de “uzura”, cu  stresul zilei de maine  picurat incet si sigur de mass-media, cand lucrezi  o viata ceva ce nu-ti place,  doar pentru ca la pensie sa ai un trai “dulce si linistit”…!? Sa nu mai vorbim de poluare, E-uri din alimentatie, cand mananci orice , in graba,  pauza fiind  scurta, si nu mai constientizezi ce contin mezelurile , carnea….important sa fii in ritm cu toata lumea…. “pe repede inainte”….
………………………………………………………………………………
Bine, bine …(intreaba  “obedientul” ce munceste cuminte la patron, fara prea multe ganduri, linistit ca are un salar si candva o pensie)….ce avantaje ai  tu “nebun” fiind…. freelancer?!
Buna intrebare!!! Cred ca cel mai mare avantaj este libertatea, acest cuvant pe care “sclavii” nu-l inteleg, deoarece inseamna responsabilitate, reprezinta  insasi esenta fiintei omenesti , ce se pare se pierde asa incet intr-o lume condusa mecanic, cu reguli inumane….
Esti liber sa traiesti cum vrei, ce vrei si cand vrei.
Sclavul obedient este liber doar in “vichend” sau “deabia astept sa fie vineri”….”no iar e luni”….!?
“Nebunul” freelancer ce nu va avea pensie pentru ca nu-i asa,  a ales sa lucreze pentru el si visele sale, in fiecare zi e liber, la orice ora, secunda …!!!
Ce poate fii mai frumos decat sa simti ca esti obosit lucrand pentru tine, sau faptul  ca maine mergi la pescuit,  nu pentru ca este “vichend” ci pentru ca asa simti tu, sa-ti iei liber cand vrei si cand simti ca trupul sau sufletul  tau au nevoie de liniste si repaus….
…………………………………………
Sunt multe de spus, insa la urma urmei doar timpul va decide cine a avut dreptate, muncitorii obedienti, ce lucreaza orice, mecanic, intr-un stress continu sau freelancerii ce au multe strazi de probat, fara frica de esec, de fapt viata fiind o calatorie frumoasa…!



Tuesday, 1 November 2016

Dincolo era mai ‘eftin


Care avut tangenta cu arta mea au observat ca lucrarile  au preturi diferite , care de multe ori depasesc , ca sa spun asa , aurul sau argintul, iar  in unele cazuri , “clientii” stramba din nas….Stiu, multi  merg pe idea: ” …este cupru, deci trebuie sa fie ‘eftin si bun…!”
Am sa explic putin in cele ce urmeaza , de ce  unele lucrari din cupru sunt mai "scumpe" decat aurul sau argintul …Orice podoaba realizata din metal pretios se vinde usor , insa in  cazul cuprului este putin mai dificil, intrucat culoarea cuprului nu este "foarte comerciala"....nu luceste precum aurul sau argintul, si poate aici este frumuesetea creatiei , sa reusesti sa trezesti ceva in sufletul privitorului cand priveste ce ai realizat tu din cupru...
Spre exemplu, majoritatea mestesugarilor din tara ce lucreaza in cupru,  folosesc cositor  ca sa imbine , sa lipeasca, eu nu folosesc asa ceva intrucat pentru mine este toxic si cred ca mai apoi si pentru client….Sa porti o bratara din cupru cu cositor in  ea,  nu este in regula pentru mine, dar in definitv fiecare alege ce doreste , se pare doar dupa pret si nu dupa cum este realizata lucrarea….Este foarte important (nu stiu de ce, dar simt asta ...)  , sa fie “vibratia” cuprului constata, sa fie in lucrare doar cupru si nimic altceva, daca ai pune cositor sa lipesti doua bucati de cupru chiar daca nu se vede spun eu schimbi ceva in “cantecul aramei”….Apoi, este mult mai simplu sa spun asa sa faci o piramida de cupru prin lipire cu cositor la capete, este mai usor si mai eftin, iar clientii sunt mai multi…..Pentru cineva care foloseste apoi piramida sa –si curete energetic, sau sa incarce cu energie alimente, obiecte, bijuterii, isi pun o cana cu apa in interior, iar elementele component ale piramidei sunt lipite cu cositor , zic eu ca efectul este altul, dar binenteles, este doar parerea mea subiectiva…
Apoi in cazul  suporturilor din cupru pentru aromaterapie, eu iau tabla de cupru si o bat cu ciocanul direct pe nicovala.  Dureaza cam o ora sau mai mult pana fac forma de farfurioara in care vine pus uleiul, tamaia….Iar modele din sarma si niturile de prindere, la fel sunt batute fiecare in parte cu ciocanul. Eu nu folosesc ca alti “artizani” utilaje de latit sarma de cupru, sa transform profilul rotund in platbanda, sa latesc cuprul automat, eu folosesc ciocan. Cei drept iti "usurezi" munca, realizezi mai multe lucrari decat folosind doar ciocanul, si poti sa vinzi mai multe la un pret mai mic, dar eu consider totusi ca  pierzi magia creatiei... Am  vazut lucrari din cupru ‘eftine, ce aveau modele din sarma latite  fara “imperfectiuni”  , realizate cu astfel de masinarii, insa mie sincer nu mi-au placut pentru ca erau prea "perfecte"….Efectul este altul cand se vede pe sarma lovitura de ciocan, pe nituri decat sa folosesc un aparat de laminare, exact ca in cazul aluatului pentru realizat paste, totul fiind in final  perfect si "frumos"...
Altceva doresc eu sa  subliez , ca sa ajung sa fac o farfurioara de cupru prin batere cu ciocanul intr-o ora, mi -au trebuit mai multe ore si zile sa invat singur aceasta tehnica. Ca sa am un produs finit,  ca este suport de aroamaterapie,  bratara sau sticla de vin imbracata in cupru, am cautat si stricat mult cupru ca sa ajung aici….Dar dumneavoastra nu stiti  munca  din spatele produsului, de fapt pe multi nici nu-i intereseaza decat pretul ….
Imi aduc aminte de cineva care a “terminat” marketingul si ma tot intreba cat timp imi ia pentru o lucrare, ca sa calculeze “pretul corect”…Repet , este o greseala, intrucat ca sa ajungi intr-un anumit punct cu arta este nevoie de multa munca, in singuratatea atelierului, un zbucium intens si de multe ori nu-ti iese nimic de la prima incercare, ca sa nu mai spun ca nu esti sigur  care va fi rezultatul final,  doar incerci mereu altceva si  altceva…
Spre exemplu unui programator care sta 10 minute la un soft , i ceri 10 lei pentru "linia" de cod?! Nu cred , dar dupa spusele marketingului pretul depinde de ora , minute sau secunde….Persoana respectiva exact ca mine, a stat mult timp ca sa descifreze, sa inteleaga  limbajul calculatorului, dar cui i mai pasa intr-o lume ce functioneaza pe “repede inainte”….
Nu stiu daca mai are rost sa vorbesc despre bratarile gravate, (“ce sunt mai sumpe ca bratarile de argint”- cum spunea cineva),  ce  nu sunt  lucrate cu acid, laser sau alte utilaje mecanice. Practic, desenez cu markerul direct pe bratara, apoi gravez incet,  folosind o freza diamantata exact ca la dentist. Toate schitele din gravuri,  sunt creatii personale, am incercat sa nu copiez pe nimeni, sa am propria lume din care ma inspir. Cine a fost in atelierul in care lucrez a observat pe pereti sunt puse multe schite cu modele ale lucrarilor, desene ce ma ajuta sa fiu mereu "EU"….Sa revenim insa  la bratara  din cupru gravata “mai scumpa ca o bratara de argint”…Deci ,cand gravezi, incheietura mainii trebuie sa fie foarte ferma, “de otel”,  intrucat freza aluneca foarte usor pe cupru , si o line trasa aiurea strica lucrarea…Spre exemplu, cand  gravez floarea vietii, punctez prima data centru florilor cu un dorn, apoi petalele ca spun asa,  sunt gravate  din mana incet, cu rabdare. Nu am voie sa gresesc intrucat trebuie sa o iau iar de la inceput. Gravand  totul din mana se vede frumusetea lucrarii,  nu este nici o floare, petala , “perfecta”, se simte tremurul sufletului , emotia artistului, asta pentru cine are ochi sa vada…..
Imi pare rau pentru cei pe care i-am “jignit” cu preturile mele la unele lucrari “scumpe” dar am invatat singur ceva de la viata, daca tu nu te respecti nu te respecta nimeni….Insa as mai completa ceva asa cum cineva cumpara un “aifon” fara sa comenteze la pret , desi produsul respectiv este creat de o masina si nu are nimic uman in el , de ce nu ar  face asta cand cumpara  spre exemplu o ie care costa cateva sute de lei, comparativ cu  pretul iilor c’inezesti ….. ?!
Am inteles repede ceva, pe putini i mai intereseaza povestea din spatelele lucrarii, marketingul , mass-media au reusit sa transforme majoritatea in consumatori obedienti, sa fie vanatori de oferte, pretul dictand intotdeauna inaintea calitatii, nu mai intreaba nimeni ce contine, doar sa consume repede si mecanic, transformandu-se asa incet  in  masini, precum cele care le-au creat “aifonul” calculatorul sau tableta in care isi oglindesc existenta de zi cu zi....

Si totusi, pentru mine ….arta inseamna viata! :)