Translate

Thursday, 27 October 2016

A te vinde sau nu ‘eftin


Cred ca toti artizanii , artistii trec la un moment dat prin aceasi problema cand sunt pusi sa vanda o lucrare “scumpa”.
Un “om de marketing” mi –a spus odata ca pretul unei lucrari este intotdeauna acela cu care se vinde….Eu nu am fost de acord intrucat daca  cer 10 lei pe ceva creat de mine MANUAL, iar tu oferi 1 leu asta nu inseamna ca pretul "corect" este de 1 leu….!!!
Din punctul meu de vedere artistii sunt oameni foarte sensibili si le este greu sa ceara cat cred ei de cuvinta si astfel lasa din pret, iar lucrarilor lor sunt si devin “consumabile” .... Pentru cei din lumea artei comerciale esti o mina de aur, intrucat lucrezi “eftin” si oferi altora posibilitatea sa traiasca “decent” dupa vanzarea lucrarilor tale…De ce?! Pentru ca prea putini au curaj sa-si asume actul artistic pana in capat, nu este  suficient doar sa creezi ceva trebuie sa-ti cunosti obiectiv valoarea chiar daca uneori este foarte greu, trebuie sa sti cat costa produsul mainilor tale….
Intre cumparatori zic eu sunt 3 mari categorii, prima sunt cei care cauta lucruri ‘eftine , nu conteaza ce,  important sa nu fie “scump”, a doua categorie sunt cei care apreciaza munca mainilor tale si platesc cu bucurie cand cumpara ceva de la tine, iar ultima categorie sunt cei “zgarciti” cand este vorba sa cumpere de la OM dar nu sunt “zgarciti” sa-si cumpere o masina de ‘enspe mii de euro, un produs realizat mecanic de o masina fara suflet , roboti industrial ….
Ce doresc eu sa subliniez aici ca orice este creat de mana omului este fara pret, este unicat, iar artistul trebuie sa fie constient de asta. Majoritatea romanilor sunt obisnuiti cu “chinezarii”, kitsch-uri, magazinele unde se vand cadouri abunda in tablouri pictate la repezeala, “pe repede inainte”,  statui turnate, ingerasi din “portolan” sau sticla, la preturi ‘eftine si bune….Cei drept nu poti face concurenta cu asa ceva insa trebuie sa intelegeti ca ce este creat de OM nu are pret….
Cea mai mare calitate al unui artist trebuie sa fie rabdarea, sa nu se grabeasca sa-si  vanda lucrarea, desi curentul , gazul trebuie platit….
De ce spun asta?! Daca incepi sa te vinzi ‘eftin, vei continua toata viata asa, insa in  definitiv fiecare este liber sa aleaga….
Cel mai greu pentru artisti este sa traiasca in orasele mici…Eu am o vorba , oras mic oameni mici…In general aici lumea nu prea are bani, industria este la pamant , iar “bogatii” orasului sunt doar niste “baieti destepti” care fac afaceri cu statul sau ….Lor nu o sa poti sa vinzi nimic artistic intrucat pentru ei arta nu are valoare decat sa acopere gaura pe un perete, pentru ei masina de “enspe mii de euro, are valoare, si sa explici unuia din asta de ce “ai curaj” sa ceri asa mult  pe o lucrare este ca si cum ai vorbi cu un surd….
Aici am vrut sa ajung, viata unui artist este cu atat mai grea cu cat traieste intr-un oras mic “cu oameni mici…”
In acest caz, sansele de a trai din arta sunt minime, insa trebuie repet trebuie sa aveti curaj sa va asumati actul artistic pana in capat si cand vine la dumneavoastra unul ce stiti ca conduce pe strada “un portavion” sa-i spuneti pretul corect la lucrare, chiar daca se plange ca nu are bani, si sunt vremuri grele in tara….
Inca ceva , sa nu plictisesc prea mult, astia cu bani “nemunciti” care nu apreciaza actul artistic, si iti spune in fata direct ca este prea scump pentru ei, sunt buni “psihologi” sunt constienti ca banul este la ei iar tu esti nevoit sa lasi din pret…. Intrebarea mea este, daca o ora de zbor pentru agremenet, costa 75 de euro, un salt cu parasuta este aproximativ 700 de lei, cu parapanta 200-350 lei pentru 10 - 15 minute, de ce nu ar costa si arta la fel de mult...?! Cum ar fi,  inainte sa sari cu parasuta sa-l intrebi razand  “cu tupeu”  pe supraveghetor daca-ti face o reducere ca nu ai atatia bani , iar  el iti poate iti va raspunde asa….“sigur, uite o parasuta gaurita la pretul oferit de dumneata, dar inainte sa te arunci, plateste te rog ….”
                              Arta inseamna viata!


Tuesday, 25 October 2016

Cuprul intre aur si argint

 hadarugart


Am ales  sa lucrez de mult timp un material ce nu iese in evindenta precum aurul si argintul insa proprietatile  terapeutice si spirituale ale cuprului, il aseaza pe un loc special si diferit  fata de metalele pretioase. Daca ar fi sa fac o comparatie, pentru mine cuprul este precum o persoana modesta, ce nu doreste sa iese in fata, pe podium, in lumina reflectoarelor, pentru ce stie sau  este capabil sa faca , de-asta se si inchide la culoare cu timpul, ca un maestru ce sta  ascuns, retras si departe de ”lumea dezlantuita” , ce nu-si arata “puterile” decat pentru cine are ochi sa simta si vede cu sufletul…Metalele pretioase sunt niste persone  mandre, constiente de valoare lor, carora le face  placere sa fie privite, adorate si iubite avand nevoie de multa  "lumina" fara de care stralucirea lor nu  exista….
Am pierdut multe comenzi intrucat am fost sincer cu cei care ma intrebau cu si despre cupru…Spre exemplu cand cand cineva  ma intreaba cum se curata cuprul sau daca murdareste pielea am  raspuns afirmativ…. Prima mea intrebare a fost “de ce doriti sa purtati cupru?”…”pai imi place cum arata” , apoi le spuneam ca nu le recomand , in timp se inchide la culoare, pateaza pielea daca transpira, si le recomand sa poarte aur sau argint daca doresc ceva stralucitor si “vesnic”. Nu am incercat sa le spun ce stiu depre cupru, cine il poarta o face pentru capacitatea sa de a curata fizic sau poate spiritual, intrucat nu vreau sa influentez pe nimeni. La fel a fost pentru mine, cand am lasat carnea si tot ce este de natura animala ,  mergand singur aceasta cale, am citit foarte mult apoi am cautat ce este mai bine pentru mine. Nu doresc sa influentez pe nimeni sa aleaga spre exemplu calea  “veganismului” , sa-si curete spiritual si trupul, fiecare om este liber sa-si aleaga drumul in viata….Au fost persoane care m-au acuzat ca eu nu doresc sa fac bani, intrucat nu cunosteam pretul la unele bratari de pe site-ul de prezentare,  desi am incercat sa explic ca acolo sunt doar fotografii ale unor lucrari ce au plecat spre oameni, spre sufletul lor , acele lucrari nu mai exista fizic si eu trebuie sa le refac pentru fiecare om in parte, iar pretul depinde foarte de complexitatea lucrarii, iar  eu nu copiez eu creez mereu si mereu altceva….Sau au fost deranjate de pretul unor bratari ca fiind foarte mare in comparatie cu alte lucrari ale mele sau ale altor “artizani”….Ce o sa explic eu acum si nu stie lumea, decat foarte putini….Spre exemplu bratarile din cupru sunt realizate din teava de cupru ce se foloseste pentru transportul apei potabile, intrucat aceste tevi au o puritate a cuprului foarte mare ….Aceste tevi vin taiate cu un flex mic, apoi deschise incet si indreptate cu ciocanul de lemn din care tai , masor si execut bratarile .
Diferenta intre ce fac eu si artizanii in metale pretioase este faptul ca eu lucrez totul la rece. Eu nu lipesc cuprul cu cositor , nu folosesc sudura, decat o lampa de gaz sa inmoi tabla de cupru cand doresc sa tai cu dalta manual o dantelarie .
Este foarte usor sa vinzi o lucrare de argint, daca indoi o sarma si o lipesti se vinde usor pentu ca este argint, insa nu la fel este pentru cupru….
Majoritate persoanelor sunt obisnuite cu preturi mici , cum vad de altfel in targurile  de “artizani c’inezi” unde bratarile , pandativele si cerceii au aceleasi pret peste tot, ei ne stiind ca de fapt sunt cumparate angro si vandute la bucata, sunt create mecanic, pe matrite, cu aceleasi forme diferenta facandu-se doar prin culoarea metalului ce-l copiaza sau a pietrelor din sticla sau plastic ce completeaza lucrarea….Sa nu mai spun ca aliajul acestor lucrari “eftine” ce imita aurul , argintul nu se  stie ce ascunde , sau o ie chinezeasca cusuta mecanic avand culori vii, apoi  urmand sa fie purtata pe piele , colorantii artificiali si aliajele “dubioase” ce imita metalele pretioase intra incet si sigur in sange, iar farmaciile si spitalele fac profit mai tarziu de pe urma alegerilor noastre ….Insa cui i mai pasa, lumea merge acum pe “repede inainte”….
De multe ori simt omul cand vorbesc la telefon sau le citesc mailul, simt aroganta si superioritatea sa , ma simt mic, lovit de o nesimtirea celui care are bani si eu nu vreau sa vand, sa fiu commercial, sa-i hranesc nevoia de kitsch, sa fie in trend cu lumea si refuz calm “clientul” si-i recomand sa caute in alta parte unde se lucreaza mai “eftin” si mai stralucitor…
In cuvinte putine cuprul se potriveste cu persoanele modeste, cu mult bun simt si liniste interioara,  nu se "asorteaza" cu persoane mandre, ce iubesc reflectoarele, si  lumina celebritatii, dorind  sa fie mereu in centrul atentiei  purtand obiecte sclipitoare .....
Poate nu este intamplator faptul, ca eu "modelez cuprul", nici mie nu –mi place sa ies in evindenta prea mult, ma scund de multe ori de media ce cauta senzationalul , sau oamenii de marketing ce vaneaza oportunitati financiare, ce stiu sa fac si sa spun prin lucrarile mele, nu este pentru toata lumea, nu mi –au placut niciodata reflectoarele, am ales linistea interioara ca o lumina ce ma ajuta sa merg mai departe sa caut in mine si sa ofer cui are nevoie “cheite din cupru” pentru sufletul dumneavoastra….
                                       Arta inseamna viata….!



Saturday, 22 October 2016

A participa sau nu in targurile de "c'inezarii "

Hadarugart


 S-ar putea "iar" sa deranjez niste artizani si sa deschid ochii altora prin ce spun si gandesc referitor la participarea intr-un targ "mestesugaresc" plin de kitsch-uri si c’inezarii....dar nu-i bai :) !
Cel putin in judetul Cluj eu cand participam in targuri de mestesugari , era plin de c’inezarii, dar nimeni nu spunea o vorba, intrucat nu te poti pune rau cu "vecinul" de taraba sau organizatorul targului, in definitiv de aici se scot bani frumosi si se traieste "decent"....Spre exemplu, cei care confectionau la inceput jucarii din lemn, apoi cumparau "angro" din alte parti ceva asemanator, rupeau eticheta ca si cum ar fi realizate de ei...Sau, se cumpara din complexu' 'Iuropa tot felul de covoare tesute si le vand apoi in targuri de renume sunt minciuna ca sunt autentice , sunt realizate de romani si totul se face pe fata, cu tupeu , in targuri importante de mestesugari...Ce este trist pentru mine ca putini artizani care mai sunt cinstiti nu au curaj sa schimbe ceva , in asociatia cu pricina, dar asta e alta poveste...e bine si asa, de ce sa fim mereu "gica contra " cand nimeni nu spune nimic, de ce as  schimba eu o lume....?!
Deci, sa presupunem ca dumneavoastra, dupa ce ati creat ceva din mana , incet, cu truda si multa migala,  aveti "ocazia" sa participati la un astfel de targ in care desi marea majoritatea sunt artizani cu atestat , e plin pe mesele lor de aproape aceleasi c’inezari, lucrari contrafacute, pandative gata cumparate pe care se lipeste o margica, o floare, o poza sau praf de diamant, diferenta facandu-se doar prin culoare....
Daca este primul dumneavoastra targ o sa-l tineti minte toata viata...! In primul rand vor veni in jurul dumneavoastra “vechii” mestesugari sa vada ce faceti, sa va studieze lucrarile pe toate partile si sa va dea verdictul rapid, ca pe o profetie antica, daca  vindeti sau nu ceva astazi...Ei stiu de atata timp care sunt "nevoile" pietii de consum, ce  place clientilor, ce margele si bratari sclipitoare si cum sa faci bani usor fara prea multa munca....Apoi veti avea surpriza sa observati cum mesele lor “gem” de clienti, iar la dumneavoastra vin mai rar, intrucat pretul mare "sperie" publicul obisnuit cu oferta "vechilor" mestesugari  3 la 10 lei, ii mai ieftine ca un kilogram de rosii ecologice si bratari cu diamante si multe pietre foarte pretioase si frumoase in acelasi timp....
Nu o sa gasiti explicatie pe moment decat ca lucrarile dumneavoastra nu sunt “frumoase” , nu sunt  placute vederii, nu aveti noroc sau ati gresit alegand acest drum in viata...Apoi,  in cel mai rau caz, veti trage cu ochiul ce vand "adevaratii" mestesugari cu atestat de mestesugar si de maine vindeti  aceleasi chinezarii, cercei auriti sau argintati, diamante si pietre semipretioase prinse in siraguri 'eftine si elegante....
Putini se mai gandesc ce gandeste privitorul , organizand mereu, periodic astfel de "balciuri" ce nu se pot numi targuri, se selecteaza natural publicul, astfel incat cei care doresc sa cumpere ceva authentic romanesc  sunt dezgustati si ocolesc  targul, stiind ca  pe mesele "mestesugarilor" cu atestat de mestesugari gasindu-se aceleasi lucrari sclipitoare si de o diversitate coplesitoare ....Nu are rost sa vorbim de cei care isi prezinta ca si creatii personale lucrari cumparate la kilogram  "gin complexu' 'Iuropa" si nu-i mai intereseaza ce imagine fac intr-un oras si in fata turistilor sau, ei vand cu tupeu orice, pentru ca li se da voie si ce este si mai grav, au si “atestat de mestesugar”....!!!!
Mergand pe o logica simpla cel care doreste sa cumpere un cadou autentic romanesc si vede pe aproape toate mesele "artizanilor c’inezi" doar c’inezarii nu merg mai departe sa va gaseasca pe dumneavoastra, intrucat cred ca tot targul este doar o c’inezarie de prost gust la un pret “eftin si bun”...
Se intelege logica mea?! Doar intamplator o sa vindeti , cand  cineva de curiozitate merge  pana in capatul balciului sa vada daca  gluma cu si despre artizanatul nostru este infiorator de reala....!
Sau, spre exemplu pictezi un tablou multe saptamani la rand si vrei sa-l vinzi dar nu ai unde , iar prietenii iti recomanda sa mergi pe "Oser", acel targ saptamanal clujean unde gasesti de toate pe o suprafata intinsa incepand de la cuie ruginite la aparatura electronica…
Tu vrei sa ceri un pret potrivit muncii tale, insa majoritatea care sunt acolo vand pentru ca au nevoie de bani, iar vizitorii vin pe ideea cumpararii de chilipiruri la bani putini ...Credeti ca veti primi suma ceruta? Nu, intrucat din start participi la un targ "eftin si bun" unde oameni vin pregatiti de acasa sa se targuiasca, ca doar nu degeaba iti pui lucrurile pe jos, pe un material , ai nevoie de bani, iar ei stiu asta....!?
Este foarte important dupa umila mea parere, sa te cunosti cu adevarat cine esti, sa ai curaj sa simti , sa gandesti liber, daca nu, altii vor gandi pentru tine si  te vor aseza unde considera ei ca-ti este locul si nu unde doresti tu sa zbori, sa visezi si sa traiesti....!

In speranta ca nu am vorbit mult :)....Arta inseamna viata!

Wednesday, 12 October 2016

SIMBOLURI SACRE ROMANESTI


Odata.... am intrebat un "saman", o doamna ce lucreaza in "domeniu" de ce nu poarta simboluri romanesti, de ce purtam orice, ale altor culturi straine de neamul nostru....Mi-a raspuns simplu ca nu s-a gandit la asta , si poate exista o explicatie prin bogata documentatie despre orice si mai putin despre simbolurile noastre stramosesti....
Eu le numesc simboluri sacre romanesti.... Am incercat de fiecare data cand am comenzi sa gravez in cupru pe langa simboluri reiki sau de alta natura sa integrez cum am simtit si ceva din iile noastre....Am scos pe hartie mai multe simboluri dacice, ce apar apoi pe camasile cusute  si le-am completat dupa simtirea mea pe bratarile de cupru...Cred ca fiecare ie are o poveste, simbolurile cusute incet au o puternica incarcatura spirituala, prin insasi faptul ca a fost cusuta de mana, cu un scop, pentru cineva...Traim acum in era vitezei, in care nu mai conteaza calitatea ci imaginea vizuala, sa fie totul "pe repede inainte" , sa nu gandesti prea mult ce mananci, consumi, traiesti, important este sa castigi repede timp, bani si multe "succesuri"....
Astazi iile se lucreaza  mecanic , rapid , se "baga" programul in calculator iar masina "fara suflet" picteaza ceva comercial....
Am auzit cum in saracia noastra, persoane in varsta, au vandut ii vechi, ca sa-si poata duce traiul, iar "baietii destepti" ce colinda satele distruse si sarace , le-au vandut apoi strainilor de neam pe sute sau mii de euro ,  celor care  apreciaza mai mult decat noi, traditia, istoria...De unde stiu? Se laudau cu asta..... :(
La sarbatori, de ochii lumii,  multa lume  poarta ii, insa cred ca  prea putini stiu ce poarta pe ei, imaginea conteaza, nu mai avem timp sa mai intelegem, suntem un intreg cu aceasta lume,  ce  se prabuseste in sclipiri de marketing si sunetele stridente ale mass-media....
In timp ce eu delirez aici , sate pline candva de parfum romanesc, mor incet, pustiite de de valul abundentei, o boala care a vrajit tinerii sa plece peste hotarele tarii....
Poate intr-o zi ne intoarcem incet la origini, sa privim cu detasare si  tacere ce au creat bunicii, stramosii nostri pe portile de lemn, lazile de zestre, lingurile de lemn ,farfuria din lut .... cum si-au incrustat zeii protectori sa-i ajute de cei care ne-au cotropit tara si o fac in continuare, sa le intelegem povestile de viata ....
Ia…este poate,  biblia noastra stramoseasca….

                             Arta inseamna viata…!


Tuesday, 11 October 2016

In asteptarea legii artizanatului


Incerc “iar” sa-mi dau cu parerea in ceea ce priveste mult asteptata "lege a artizanatului" unde,  cred  eu,  ar fi niste "mici" probleme,  ce ar trebui dezbatute mai pe larg si cu multa rabdare… In primul rand legea artizanatului  ar trebui gandita de artizani nu de politicieni care in viata lor nu au creat ceva decat legi pentru firmele lor si grupurile lor de interese ce-i sprijina financiar  din "umbra", dar asta e alta poveste ...
In alta ordine de idei, ar trebui descris pe larg  ce inseamna sau se intelege prin artizanat ....
 In tara noastra ca peste tot in lume un mic procent dintre  oameni, satui si obositi sa faca acelasi lucru zi de zi, au hotarat sa-si modeleze singuri propriul drum in viata. Citind, cautand, lucrand mai intai de proba, trecand apoi treptat de la stadiul de hobby la cel de mestesug, incearca acum sa traiasca zi de zi din munca mainilor lor. Practic fara scoala, sau cursuri pregatitoare, autodidacti , ei  au reusit sa-si croiasca un "mijloc de subzistenta", creand ceva din "nimic"....Si eu ma regasesc in aceast grup, intrucat am reusit poate, sa traduc ce spune sufletul meu ,  in cupru sau sticla....Mergand mai departe am sa dau exemplu ceva din viata mea. Anul trecut am fost la Muzeul Etnografic Cluj sa prezint lucrarile mele in cupru , sticla gravata, sticla acoperita manual in cupru...De ce am facut asta? Mi-au sugerat multi mestesugari clujeni,  sa ma duc la acest muzeu sa-mi vada lucrarile in speranta poate a unei colaborari, insa sa am grija ce vorbesc pentru ca o sa fiu "luat tare" de o doamna!?....Mi-am luat curaj, ca doar "nu o sa mi dea  nimeni in cap",  si am fost la dansii, in luna luna octombrie 2015...Am dat buna dimineata si le-am cerut voie sa le arat  lucrarile in cupru si sticla, explicand faptul ca mai multi artizani m-au indrumat sa ajung aici si daca este posibil sunt deschis la o colaborare,  gen demonstratii in cupru sau gravura in sticla...In timp ce-mi prezentam  lucrarile in birou, a aparut un domn, ce nu s-a prezentat si "m-a repezit" ca ce fac eu nu este mestesug popular romanesc, iar cand i-am spus ca sunt inscris si in Asociatia Mesterilor Populari Clujeni ( pe atunci mai eram inscris...), parca a luat foc ,  mi-a taiat dialogul spunand in ca in acea asociatie, majoritatea nu sunt mesteri populari....Apoi s-a facut brusc liniste, domnul respectiv a plecat... de unde a venit , si doamnele s-au asezat si se uitau tacute cum imi strang linistit lucrarile, si le impachetez cu mare grija ....Cu zambetul pe buze am dat "ziua buna"  si am plecat ...Totul a durat  5 minute sau mai putin....Sincer nu m-a socat "intalnirea", eu practic am dat curs unei oportunitati ivite in viata ,la sfatul unor mestesugari clujeni, putea sa fie  DA sau NU,  dar nu mai conteaza, am adaugat si aceasta  intamplare,  la calatoria mea prin viata...
Una dintre lucrarile  care le-am prezentat, a fost si  o sticla de vin imbracata in cupru, cadou fiind pentru cineva din Viena, ce a fost apoi subiectul unui mic articol scris din partea Domeniilor Samburesti pentru care tin sa le multumesc frumos...!
De ce am spus aceasta intamplare?! Pai, dar daca,  conform legii mestesugarilor , tu trebuie sa ai un atestat de mestesugar, si ca sa-l primesti,  trebuie sa mergi in fata unei  comisii care, vor "valida" lucrarile tale, ca sunt sau nu ... artizanat, iar  eu in “ghinionul” meu cand ajung acolo,  dau "poate" peste acest "nene" care imi spune ca ce fac eu nu este mestesug popular romanesc, drept si prin urmare nici artizanat, deci ce-mi ramane sa fac...?! Sa arunc totul la gunoi, sa-mi inchid dialogul cu sufletul, si sa invat sa cos ii sau sa modelez lutul, ca acestea reprezinta mestesug popular... ?! Aici am vrut sa ajung...Ca mine sunt multe exemple in aceasta tara, autodidacti, care au gasit singuri , fara ajutor (cursuri de pregatire profesionala oferite gratis de stat....), modalitati noi de exprimare, unice, diferite de ce fac majoritatea,  dar care se pare nu intra in nici un sablon "traditional romanesc"...
O alta temere a mea este referitor la acte...Se stie ca in tara noastra ca sa fii in regula trebuie sa ai pfa, ii sau alte acte prin care esti obligat sa  dai "cezarului ce este a cezarului"...Acum eu va intreb pe dumneavoastra dragi mestesugari  , cati stiti sau ati vizitat targuri de artizanat din alte tari?! Acolo ati vazut cumva ca artizanii sa aiba case de marcat, sa ofere bonuri fiscale? Va spun eu ca nu , cel putin in Italia nu ai nevoie sa fii "persoana fizica" ca sa vinzi intr-un targ ...Platesti o suma "modica" la primarie pe an, unde te inscri ca mestesugar, apoi platesti targul si gata, insa semnezi o declaratie pe proprie raspundere , prin care iti asumi  ca ceea ce  vinzi nu este cumparat,  ci este creat de tine in totalitate!....Stiti ce inseamna asta?! Este imposibil  sa ai pe stand, saci cu bratari, si rafturi pline de cercei , mii sau sute de ii “cusute manual”...Ca om simplu, avand doar doua maini harnice,  reusesti sa creezi si sa vinzi putin, iar daca ai doua "zile bune" si ramai fara produse pe stand este imposibil sa mai participi a doua zi, intrucat iti ia foarte mult timp sa faci incet din mana alte lucrari de artizanat ....Cred eu , aici este marea confuzia in tara noastra , cand "oficialitatile culturale"  vad mesele pline ale "artizanilor chinezi" si nu realizeaza ca sunt contrafacute, sunt produse revandute , si merg pe ideea ca trebuie taxat artizanul, ca "asta produce nu gluma"...!? Poate putini dintre dumneavoastra stiti ce inseamna sa faci intr-o zi doua sau cel mult trei bratari, iar cand ai cateva comenzi( e sarbatoare!!!...) practic esti prins si nu mai poti participa  la targuri...Trebuie facuta astfel  diferenta intre "artizanul-artizan"  care lucreaza putin si ofera spre vanzare lucrari in serie limitata, unice prin compozitie si aspect,   cu  "artizanul-comerciant" care vinde saci de bratari de toate tipurile si marimile, mii de margele frumos colorate si "sute sau mii" de ii cusute in toate culorile pamantului, toate cumparate angro...se stie de unde ...!!!!
In speranta ca nu v-am obosit, rog sa fiti atenti ce lege va fi promulgata, cand va fi asta...Nu de alta dar "unde e lege nu-i tocmeala", apoi oficialitatile abia asteapta sa amendeze pe oricine care nu respecta legea votata de politicieni care, nu-i asa.... ne iubesc,  ne respecta si vor pentru noi,  tot binele din lume ....!? 
                             Arta inseamna viata ... !