Translate

Sunday, 24 January 2016

Legea Artizanatului Romanesc


ARTIZÁN s.m. Meșteșugar, meseriaș (mai ales din evul mediu).  Meșteșugar care lucrează obiecte de mică serie. [< fr. artisan, cf. it. artigiano]

Cine nu doreste oare sa fie votata legea artizanatului in tara noastra? De fapt,  mi-ar fi frica de  aceasta lege, intrucat  la noi in tara ai nevoie pentru orice, un curs sau o diploma, respectiv nu esti privit niciodata prin cea ce faci ca om, ca artist sau artizan….
Din pacate, deocamdata se pune accent doar pe mestesugul popular, iar ceilalti care ies din aceasta arie de creatie de fapt nu exista….
Nimeni nu se gandeste ca si la oras sunt creatori de frumos, majoritatea ajutoarelor banesti merg spre sate , sa sustina mestesugul popular , iar tu fiind la oras nu mai prezinti griji pentru nimeni desi economic vorbind toate orasele sunt la pamant….
Nimeni nu se gandeste ca in  orase sunt artizani ce traiesc din arta, dar pentru ei exista nu-i asa, targuri de mestesug unde-si duc  existenta platind sume exorbitante  unor “personaje de basm” care au luat in concesiune spatiul , zona sau chiar tara…..
Nu e strain nimanui ca peste hotare esti privit pentru ceea ce faci , multi romani refuzand sa se intoarca acasa tocmai datorita simplitatii de a trai decent din munca simpla…
La noi in schimb ai nevoie de diplome pentru orice, ca sa cosi , sa pictezi sa desenezi altfel arta ta nu este validata….Diploma iti da valoare, siguranta ca esti bun, ca intradevar esti artist sau artizan….
Cine nu doreste oare ca noi romanii sa traim decent in tara noastra , sa nu mai plecam precum pasarile in tarile calde deoarece aici la noi totul este complicat, e un labirint al supravietuirii…?!
Este o tacere din parte autoritatilor culturale, care, nu-i asa, platite de stat, asteapta sa te prezinti ca artist sau artizan, cu multe diplome si recomandari,  altfel nu ai valoare si  nu esti “ajutat”….
Sunt atatia oameni frumosi ce creeaza in tacere, insa  nevalidati fiind de nici o asociatie, fara diplome sau calificari  nu se incadreaza in cele cateva sectoare de mestesug existente….
Practic daca nu stii sa cosi ii, olarit , incodeierea oualor, sa impletesti rachita, confectionezi masti ….nu esti artizan, esti altceva…. esti un strain in tara ta, liber   sa pleci oricand , in orice alta tara, unde esti privit si respectat  pentru ceea ce faci si nu prin prizma unor diplome si acte doveditoare…..
Nu stiu cine nu doreste sa fie validata legea artizanatului, dar si daca ar fi, ar incepe o alta nebunie cu tot felul de cursuri pentru orice ...Peste noapte ar aparea asociatii ce te-ar  “ajuta” contra cost urmand un “curs de artizanat” sa ai si tu o foicica, o tadula, prin care cei de la Camera Mestesugarilor, fara sa-ti mai priveasca lucrarile si creatiile , sa spuna : “DA, intradevar ce faceti dumneavoastra este mestesug...poftiti atestatul si carnetul de mestesugar ...!?
Poate, intr-o zi si la noi in tara, OMUL , creatorul de frumos, va fi privit prin ceea ce face si nu prin stiva de diplome si documente cu ajutorul carora sa-si justifice de fiecare data , in fata "autoritatilor culturale", arta sufletului sau….
                                   Arta inseamna viata...!

                                    




Tuesday, 19 January 2016

Artizanatul intre suflet si marketing


Am avut ocazia sa fiu prezent in perioada sarbatorilor de iarna sa vizitez mai multe targuri de craciun din Viena, privind totul prin prizma  omului simplu apoi prin ochiul artizanului. Prin ochiul cumparatorului totul este frumos si lucios, multa marfa, pentru toate gusturile. Ca artizan insa, am vazut multe produse identice, confectionate mecanic , taiate in  laser, realizate cu matrite, lucrari fara suflet….M-a surprins sa gasesc aceleasi produse in majoritatea targurilor ….Putini erau artizani, restul comercianti.
Atunci am inteles ceva , omul de azi, nu mai are curiozitatea sa stie povestea din spatele produsului, si doreste sa consume intr-un ritm orchestrat de lipsa timpului, respectiv stresul sarbatorilor….
Si acolo,  toti vorbeau doar de bani…”cati clienti o  sa fie , poate azi o sa vand mai bine ….patronul o sa fie multumit…”
Imi aduc aminte vara, cand mergeam la pescuit, pescarii care prindeau azi 10 kilograme de peste, maine vroiau sa prinda 20 de kilograme si tot asa “pentru ca manca pestele si trebuia profitat de ocazie”…. Nu am auzit nici un pescar sa spuna ca a  prins suficient  , sau “daca azi scot tot pestele din balta maine ce mai prind”?!…. Totul se reducea doar la profit , mai mult , mai repede, acum…. 
Se spune ca marketingul este stiinta de a convinge clientii sa cumpere un produs….!?
Putini stiu insa, ca marketingul "face" studii pe oameni din toate categoriile sociale (cu acordul lor ..) prin care ei inteleg care sunt cerintele pietei si astfel afla  cu certitudine ce sa produca pentru un profit maxim si "pierderi" minime. 
Prima intrebare din acest “interviu” este daca ai studii de marketing respectiv ai cunostinte despre asa ceva… Daca raspunzi ca esti in domeniu, “interviul” se opreste brusc…! De ce ?! Simplu ….ei au nevoie de necunoscatori, care nu au o viziunea asupra pietei de consum, asupra lumii in care traiesc , au nevoie de raspunsuri sincere de la  “cobaii” ce cumpara fara sa puna prea multe intrebari despre ce si cum , "vrajiti" fiind de oferte si promotii….
Asta am vazut eu in targurile de craciun , oameni “fermecati” de cantitatea produselor lucioase, majoritatea create mecanic, in serie…
Eu acolo gravam in sticla, iar langa mine era un aparat ce grava in metal fotografii, nume, logo…
La un pahar lucram intre 10 minute si  30 de minute in functie de complexitatea lucrarii respectiv cerintele clientului. Masina de langa mine lucra in jur de 12…15 minute maxim.
In cuvinte putine, produsele realizate prin gravura mecanica aveau un pret dublu fata de  gravura realizata manual de un OM….!!!
Clientii care cumparau paharele gravate incercau mereu sa negocieze pretul iar cand cumparau ceva creat de masina plateau fara sa negocieze nimic...!?
In cazul meu lucram cu putin cu stres, gravand manual, sa fie totul perfect , mereu atent sa nu gresesc o litera, un cuvant , o cifra , sau chiar desenul…iar masina lucra mecanic, precis, fara suflet dupa cum “dicta” calculatorul….
Cati se mai gandesc ca o bratara creata din mana si atinsa de OM, are alta incarcatura energetica decat o bratara "rece", creata prin stantare mecanica...?!
Cine mai stie, ca o paine realizata cu mainile si arsa in cuptor are alt gust decat cea facuta automat  pe banda...?!
Cine mai sesizeaza  diferenta intre o ie cusuta mecanic la masina si alta ie cusuta manual, atata timp cand sunt puse impreuna pe un stand , avand doar o mica diferenta de pret intre ele?
Cine se mai gandeste la suflet si arta,  atata timp cat marketingul iti sugereaza sa faci profit, cu orice pret si niciodata nu-ti va spune: STOP... ai castigat destul…?!!!
Si uite asa, lumea se stinge incet, si se transforma intr-o societate de robotei obedienti, care doar consuma mecanic, intr-un ritm frenetic,  fericiti  ca au cumparat “ceea ce  se poarta”….
Poate, sunt printre ultimii care mai cred in unicitatea artei, creand cu sufletul si nu prin prizma banilor, ce mai spera intr-un targ de mestesugari in care totul este creat manual, putin si din dragoste pentru OM…..
                                  Arta inseamna viata !

Tuesday, 12 January 2016

Cum...tu si Duminica lucrezi...?


                                                                  
Cand alegi sa-ti conduci singur viata, fara sa depinzi de alti oameni, ci doar de tine, atunci realizezi ca nu mai ai zi libera, de fapt esti liber sa lucrezi cand vrei tu si sa te opresti cand vrei tu ...
Imi aduc aminte, acum cativa ani , eram la un targ de artizanat  si erau “Floriile” o mare sarbatoare crestina. Eu  lucram ceva la o bratara din cupru…Se apropie de mine un domn si ma ia nervos la intrebari... De ce lucrez Duminica mai ales ca sunt Floriile, este un pacat foarte mare ?!.... Nu stiu cum am gasit cuvintele, dar am raspuns cu blandete fara sa ma opresc din lucru ...
“Domnule draga, sa presupunem ca am copii, si este Duminica, zi sfanta, dar eu din pacate nu am bani din care sa le cumpar de mancare....Am doua solutii, sa merg sa lucrez cu ziua si sa pacatuiesc doar ca sa le dau  copiilor sa manance sau, sa le spun : “dragi copii, azi nu mancam , fiind Duminica nu pot sa lucrez ca e pacat mare...mancam luni, pentru ca nu este pacat sa lucrez ...” Dumnezeu la faza asta ce va face ?!...Ma  trece in catastif ca sunt un bun crestin si am lasat copii flamanzi o zi intreaga doar sa nu pacatuiesc iar copii vor intelege cu intelepciune si vor astepta cu demnitate ziua de luni cand vor manca ? ...” Domnul respectiv a plecat bolborosind ceva ...
Asta se intampla cand depinzi de tine, de arta , de comenzi, nu mai ai zi libera , Duminica pentru tine este cand esti obosit, cand ai o pauza intre comenzi sau pur si simplu te opresti pentru ca tu iti gestionezi timpul si viata ...
Cand lucram la patron in Italia sau Romania , ma gandeam cum ar fi sa lucrez pentru mine, asa cum pun suflet pentru cineva , pentru afacerea  familiei lui de ce nu as pune suflet pentru mine ...?!
Practic intelegi mai bine totul ,cand iti desfaci singur aripile tale si incerci sa zbori prin propriile forte, nu furi, doar lucrezi cinstit cu drag si pasiune pentru oameni ...
De curand am vazut un documentar, unde era vorba despre inceputul cinematografiei, cum a luat fiinta doar ca sa distreze muncitorii, practic filmele ajutau sa treaca mai usor peste greutati si sa uite ...Atunci am realizat ceva, poate ca  Duminica este ziua de odihna a muncitorilor , cand au timp sa uite jugul ce trebuie sa-l duca zi de zi … Poate, daca nu exista aceasta zi oamenii s-ar razvrati, ar schimba o lume , dar asa, au timp sa-si  uite soarta  , sa mearga la biserica ,sa priveasca un film , sa bea o bere in liniste , fara sa mai pacatuiasca lucrand ....
Cand mai aud pe cineva ca de-abia asteapta sfarsitul de saptamana , iar ziua de luni este cea mai grea zi realizez cat de multi sunt cei care au ales sa fie condusi “cu intelepciune si incredere ” spre ziua pensiei ...
Nu este usor sa traiesti din arta, sa lucrezi pentru tine, dar ce poate fi mai frumos decat sa creezi pentru sufletul omului, sa oferi lumina din tine cui are nevoie...!?
Pacat ca, prea putini oameni au curaj sa-si traiasca viata , sa se rupa de un “sistem” cu reguli bine stabilite, asteptand cu bucurie fiecare weekend, apoi  pensia de care se vor bucura, dupa o viata traita in stres si ura, lucrand zilnic ceva ce nu le-a placut niciodata....!
                                        Arta inseamna viata! 

Tuesday, 5 January 2016

Sprijina artizanatul romanesc




Acest mic articol se adreseaza oficialitatilor locale din catunuri, orase si alte comunitati, unde romanii supravietuiesc, sau macar incearca sa traiasca din artizanat...
Cum ar fi ,daca primariile, asa cum  subventioneaza firmele de transport public , ziarele locale si orice alta institutie ce deserveste platitorul de taxe, ar ajuta si artizanii locali…?!
Stiu ca nimeni nu se gandeste la astfel de idei, deja existand asociatii de mestesugari in tara, care se ocupa de asa ceva ….Dar totusi revin la intrebarea mea, cum ar fi, daca am ajuta mestesugarul local…?
Pentru cine nu stie se intra foarte greu intr-o asociatie de artizani , unde nu prea are importanta daca , ce creezi tu este realizat manual sau de la tine idee , asociatia te poate respinge intrucat nu este mestesug popular romanesc , cunosc asta din proprie experienta….si uite asa ai doua alternative sau te lasi de meserie sau te apuci de: tesut covoare, cusut ii,  olarit, incondeiat oua …doar acestea fiind "certificate" ca mestesuguri populare romanesti, restul nu conteaza, sau nu se ia in considerare...!!?
Dar daca primariile noastre,unde normal si logic sunt oameni invatati, deschisi la cuvintele : cultura si mestesug,  gasesc de cuviinta sa dea o mana de ajutor comunitatii locale, sa-i adune si sa le ofere o fereastra de supravietuire, din care are toata lumea are  de castigat ?!
In  tara sunt putine asociatii de artizani , si chiar daca faci parte dintr-o astfel de asociatie, este foarte mare cheltuiala, sa participi cu ei la tot felul de targuri de mestesug , avand in vedere ca nu te ajuta nimeni cu transportul, respectiv cazarea…Practic esti mereu pe drumuri ca sa-ti castigi painea zilnica….
In cazul in care, reprezentatii nostrii luminati din primarie, cu pofta de viata si idei monumentale ,deschisi sa ajute comunitatea, ar sprijini artizanii din zona respectiva, pot spune dupa umila mea parere de platitor de taxe in visteria lor ca toata lumea ar avea de castigat...!!!
 Cum asa? O sa explic mai departe….
Primul pas, ar fi de adunat poporul din sat si vazut  la numar cati  or mai ramas dintre ei, respectiv nu au parasit catunul de dragul “ambundentei”, in alte tari cu economie functionala….Apoi, descoperit ce stie sa faca fiecare, frumos cu manuta lui  si reuniti toti intr-o ascociatie locala de artizani, prin care sa poata crea si vinde legal….Nu recomand ca mestesugarii sa-si faca PFA sau II intrucat intra pe un teren minat al platitorului de taxe respectiv vei plati atat ce visezi cat si ce nu-ti aduci aminte ca ai creat….Ce nu se prea se "vorbeste" in public, poti infiinta o asociatie de mestesugari in care toti artizanii  pot vinde si lucra legal , sprijiniti de o legislatie in vigoare ce protejeaza mestesugul popular, iar  statul este obligat sa ajute cu bucurie si interes artizanatul romanesc ….dar cine sa-ti deschida ochii si sa faca lumina in sat !? 
Apoi din  cate am inteles eu de la “vecini”, mai sunt fonduri Europene , adica bani veniti "degeaba", prin  care s-ar putea pune bazele unei frumoase povestiri cu parfum mestesugaresc in orice catun pierdut de soarta, din minunata noastra tara….
Trecand mai departe cu firul naratiunii, dupa ce s-a inchegat asociatia locala de artizani, primaria cu oamenii ei frumosi si plin de idei, ar ajuta sa porneasca in catunul nostru o traditie , astfel incat orice   vizitator, turisti straini de nean si glie, sau politicienii iubitori de arta si frumos  ce trec intamplator pe meleagurile noastre s-ar minuna ce poate crea din “nimic” platitorul de taxe …
Ideea este simpla , poti asa sa atragi turisti , sa intri intr-un circuit turistic, iar despre primarie, se va  scrie “N” articole  in ziarele subventionate (din banii primariei...normal), cum   ajuta  comunitatea locala cu pasiune si interes si toata lumea este multumita si fericita pana la adanci batraneti … :)
Ce poate fi mai frumos decat sa sprijini artizanatul local, sa dai o speranta oamenilor simpli, platitori de taxe la bugetul catunului ….?!
P.S. Sunt atatia romani frumosi, care creeaza in taina , oi ce plang in pustie pentru ca nu are cine sa le toarca lana, bani veniti "degeaba" din fonduri Europene ce asteapta sa fie folositi cu drag si iubire pe pamantul stramosesc si unde, nu-i asa, primariile si oficialitatile noastre locale ard de nerabdare  sa ajute platitorul de taxe cu idei  frumoase si constructive …!! :) 
                                            Arta inseamna viata!




Saturday, 2 January 2016

Arta intre suflet si comert



    
A trai din arta este foarte greu! Te vezi in fata unor intrebari referitor la viitorul tau ca om, ca artist... Vei reusi sa vinzi ceva!? Iti vei scoate banii de materiale? Este de fapt drumul tau sau este doar o modalitate de a evada pe moment din problemele vietii folosind de fapt arta ca terapie personala...?!
Multi dintre artizani au ales calea usoara a targurilor respectiv magazinelor cu care colaboreaza. Este foarte simplu asa intrucat banii vin repede si nu mai conteaza creatia ci doar efectul ei. Putin insa au curaj sa treaca peste ….O sa explic in cele ce urmeaza…
Am sa incep cu ultima mea experienta  in Piata Stephanspltaz din Viena in decembrie 2015, unde am gravat pentru foarte multa lume , straini care au trecut pe acolo cu ocazia targului de Craciun…
Prima mea intrebare, a fost daca pot sa-mi semnez lucrarile, respectiv obiectele din sticla gravate de mine ….Raspunsul a fost NU , si a fost un mic SHOC respectiv o trezire brusca la realitate….Faptul ca am fost acolo a fost deosebit pentru experienta mea de viata, am avut ocazia sa arat publicului strain  ce inseamna gravura in sticla pentru mine dar nu am avut libertate sa-mi semnez lucrarile decat pentru cei care mi-au cerut asta…. Aici am vrut sa ajung. Am privit totul ca o carte ce are un inceput si sfarsit. Poate daca stiam de la inceput ca mi se interzice sa-mi semnez creatiile nu mai eram in Viena , dar am vrut sa termin ce am inceput intrucat cand bati palma cu cineva este bine sa fii om de cuvant. Asta m-a facut sa trec peste si sa ma gandesc ca sunt un om de onoare si stau cat tine targul de Craciun si  poate gravurile mele in sticla au adus putina bucurie in sufletul tuturor celor care au trecut pe acolo….
Ce-am dorit sa subliniez aici? Creatorul de frumos  cand nu are curaj sa-si caute singur drumul prin viata cade in mrejele comerciantului. In cazul meu austriacul a fost cel care mi-a vazut creatiile pe internet si a dorit sa lucrez pentru el in targul de Craciun in Viena , iar eu am privit totul ca pe o oportunitate de a fi cunoscut respectiv cumula experienta de viata si artistica …Insa mi-am dat seama mai tarziu ca de fapt eram privit ca o masina de facut de bani , nu conta  omul, sufletul, conta doar produsul finit , dar asta este o alta poveste ….Ca o continuare , il intreb cand este ultima mea zi de lucru, si-mi raspunde ca doreste sa lucrez pentru el  in continuare si dupa revelion, nici macar nu mi a spus nimic ca sunt liber sa plec intr-o zi anume?!…. :) Atunci am realizat ceva ,foarte important ce inseamna sa te vinzi ca artist respectiv daca constientizezi libertatea ta ca om sau bati palma cu abundenta…. In primul rand nu m-a intrebat nimeni daca doresc sa raman respectiv  el nu stia cu cine vorbeste…nu eram acolo pentru bani ci pentru altceva ….I-am raspuns sec ca ultima mea zi de lucru este 26 decembrie cand se termina targul de Craciun asa cum am stabilit la inceput!!… A  urmat o tacere lunga ….
Cand alegi sa lucrezi pentru cineva , respectiv sa-ti vinzi produsele intr-un magazin de arta, artizanat practic intrerupi contactul cu arta, si devii comercial.
Nu odata cand am dus lucrari in magazine din Cluj mi s-a spus sa fiu mai comercial,  ce fac eu este frumos ,dar ca sa se vanda mai bine sa creez ceva mai simplu….!?
Sunt adevaruri pe care putin artizani doresc sa le exprime intrucat pentru ei banul are prioritate, nu mai conteaza frumustea atat timp  cat se vinde….
Si uite asa te transformi in  “sclavul” pietei creata si sustinuta de oameni de marketing care in viata lor nu au creat nimic, pe care nu-i intereseaza cat timp pierzi din viata ta pentru un obiect pentru ei omul fiind de fapt o masina de facut bani , un sclav ce trebuie exploatat la maxim pentru profit, toate produsele tale avand un pret indiferent daca ai pus sau nu suflet in lucrarea ta...!? 
Cati dintre artisti , respectiv artizani au curajul sa gandeasca ca ei pot influenta piata si nu invers….?!!!!!!
Mi s-a spus de “N”  ori   ca lucrarile mele  in cupru nu sunt la fel de apreciate precum tablourile, ca pictura pe sticla este mai cautata decat gravura in sticla, asta spune piata, dar in “nebunia" mea am refuzat toate sfaturile “binevoitoare” ale prietenilor cu studii de marketing si mi-am urmat calea…. :)
Putini inteleg ce inseamna sa fii liber, sa poti crea maine ce vrei tu , nu zile in sir sticla gravata pentru cineva fara sa ai dreptul sa alegi desi rasplata financiara este pe masura…
Prea putini artisti, artizani au curaj sa gandeasca liber , creeaza doar  ce spune piata si pierd zic eu legatura cu sufletul…
Cei drept sunt bogati material dar sufletul le este gol si fara gust precum merele din market sunt  alese cu grija asa cum dicteaza piata de consum …!!
P.S. Cand m-am intors acasa majoritatea cunostintelor m-au intrebat primul lucru cand ma reantorc in Viena, de parca stiau ceva… ?! Cand le-am raspuns “sec” ca am refuzat sa raman , respectiv nu ma intorc, intrucat   locul meu este in tara unde deja am drumul meu, m-au privit cu dispret, iar pe mine m-a pufnit rasul….. :)