Translate

Wednesday, 22 February 2017

Terapia prin arta....


Cand sunt in atelier si lucrez in cupru, mainile stiu ce trebuie sa faca, iar mintea este libera sa zboare departe, filozofand despre viata prin prizma sufletului meu...
Incerc sa ating un subiect referitor la "incarcatura" energetica a unei lucrari ce iese din mainile omului....
Stiu ca putini artisti sau artizani privesc propria creatie ca un mesager al sufletului, dincolo de partea materiala, majoritatea gandindu-se doar la profit sau castigul real imediat...
Eu cred ca orice om care atinge ceva modifica involuntar incarcatura energetica.... Dar cel care creeaza ceva....?!
Cel putin pentru mine, sunt multe exemple ale propriilor lucrari in cupru prin care multe persoane privind sau purtand spre exemplu o bratara din cupru au simtit ceva. Poate sa fie autosugestie sau pur si simplu lumea se trezeste din "amortire", reusind poate   sa priveasca si sa simta dincolo de latura material-existentiala a lucrurilor....
Cand creez ceva,  nu ma gandesc niciodata la bani, daca se va vinde sau nu  noua bratara,  sau daca imi scot vreodata banii de materiale .... Nu ma intreb, daca o sa placa lumii sau mai grav sa creez ceva urmarind gusturile publicului din targurile pline de kitsch....Las doar inspiratia sa lucreze prin mainile mele si devin un simplu spectator la ce se intampla in atelierul meu , pe masa mea de lucru....In acele momente o emotie intensa ma inunda, bucuria creatiei umple atelierul , si cad ca  intr-o transa vrajit parca de ceea ce traiesc,  cand modelez cu migala cuprul ....
Pentru mine  este foarte  important, sa am mintea limpede si curata cand creez, intrucat acel ceva ce prinde viata s-ar putea sa poarte in esenta sa ceva din mentalul si incarcatura vibrationala....
Citeam mai demult, calugarii inainte de a picta icoane pe sticla sau pe lemn,  tineau post si rugaciune....Astfel intr-o liniste si curatenie sufleteasca prindea viata lucrarea....Poate asa se explica de ce o icoana este vindecatoare...intrucat energia pura a pictorului,  s-a amestecat cu pigmentul culorii, influentand mai tarziu pozitiv  ADN-ul privitorului....!
Oare   de ce dupa moartea artistilor, lucrarile lor au un mare "succes" la public.....?Trecand peste explicatia "logica" ca oportunistii fac bani dupa disparitia artistilor ...eu cred altceva!
In saracia si tristetea lor tablourile erau pictate din tot sufletul, fiecare tusa ascunzand incet  zbuciumul si tristetea vietii, toate problemele si greutatile prin care au trecut....
Cand pui un astfel de tabloul pe perete trimiti in eter povestea lor, ce loveste puternic in  retina privitorului pana in adancul sufletului, unde vibreaza tainic, povestea lor ....!
Am incercat sa explic, in felul meu , fara studii in domeniu cum poate sa influenteze publicul, o lucrare  prin insasi incarcatura sa energetica....!
                                 Arta inseamna viata!



Thursday, 16 February 2017

Cat timp ai lucrat pe bratara...?!



Cine a participat la targuri, inevitabil a fost intrebat macar odata : "cat ai lucrat pe...." , poi il vezi cum gandeste, calculeaza , ridica la patrat si extrage radacina din produsul tau...! :)
...................................
Intotdeauna am avut o admiratie pentru programatori, care prin cateva "linii de comanda" reusesc sa miste bratul unui robot, sa dezvolte diferite sofware open source completand sau complicand ca sa spunem asa viata noastra...
Practic, ei au avut nevoie de multi ani sa inteleaga limbajele de programare, apoi sa creeze o alta lume umitoare pentru omul de rand...
Sa presupunem ca ai o firma si gadgetul tau da erori, calculatorul, sau de ce nu robotul ce asambleaza si sudeaza ...Dai un telefon, vine un tip, scoate un mic laptop, cu care acceseaza interfata masinariei, apoi apasa cateva taste, nu sta mai mult de 15 minute si problema este rezolvata. Intrebare!!! Cat i dai la "tipului de la cablu" pentru 15 minute?! 15 lei... 50 lei...doar a lucrat 15 minute! Bine, bine o sa spuna cineva , nu compara programarea cu arta sau artizanatul...Serios...?! Aici am vrut sa ajung ! Asa cum programatorul ca sa rezolve un bug intr-un sistem, scriind pe moment un nou cod, i-au trebuit ani sa inteleaga limbajul , si artistul, artizanul a avut nevoie de ani sa ajuga ca printr-o tusa, sau lovitura de ciocan sa scoata in evindenta frumusetea lucrarii....!
.......................................................
Dupa mine cine iti pune o astfel de intrebare nu apreciaza munca ta, sunt poate din domeniul marketingului, sau pus si simplu oameni obisnuiti ce  prefera sa cumpere ieftin, la kilogram fara sa inteleaga mesajul si povestea omului din spatele lucrarii (de fapt nici nu-i intereseaza persoana ta, doar ce "vinzi" tu ) ...Tu pentru astfel de persoane  nu existi, nu ai identitate, esti doar o variabila sau o mare oportunitate pentru castigul lor rapid!
Est inutil sa explici unui om care a terminat o "scoala", unde a invatat  ca profitul nu are nimic in comun cu sufletul, unde te invata sa nu pui suflet in nici o afacere, nu merge ceva incerci altceva , pentru el fiind important doar castigul maxim ce il face la  finalul "busness-ului"...! Sunt doua lumi diferite unde fiecare vede partea sa...Tu vezi in lucrarea ta rezultatul unor ani de cautari, de esecuri ....cel din fata ta vede ocazia de a scoate profit maxim, calculand la secunda produsul tau, exact cum cuantifica si muncitorii ce lucreaza pentru el platiti cu unul dintre cele mai mici  salarii din Europa...!
In cuvinte putine fiecare om trebuie sa-si cunoasca valoarea, si daca nu ai acest curaj si te lasi purtat de soarta si intamplarile vietii, majoritatea  sterg cu tine pe jos, "folosindu-te" sa-si implineasca visul lor!
Recomand din tot sufletul tuturor artizanilor sa citeasca si sa caute pe internet forumuri de artizani dincolo de hotarele tarii si sa invete din experienta celor care au fost liberi dintotdeauna sa gandeasca si sa simta...!!!
Noi ca tara post-comunista avem inca fricile noastre si de multe ori ne lipseste curajul sa spunem ce simtim cu adevarat, care este pretul corect, astfel incat "oportunistii" profita de tine, de lipsa ta de experienta....!? :(
                                                        Arta inseamna viata!







Sunday, 29 January 2017

Va multumesc ca ati ales sa purtati ceva creat de mine in cupru


“Va multumesc ca ati ales sa purtati ceva creat de mine in cupru….”
Asa raspund eu de fiecare data cand cineva alege sa poarte ceva lucrat de mine in arama….
Cei care traiesc din munca mainilor lor traiesc decent , de multe ori la limita supravietuirii,  insa o fac cu  bucurie si multa pasiune….!
Cu riscul de a ma repeta  si supara unele persoane, exista doua mari categorii de “artizani” : cei care lucreaza totul manual si restul ce asambleaza tot felul de piese aurite, argintate….
Sa dau un exemplu, este ca si cum ai cumpara  painea inghetata din market, o pregatesti in cuptor apoi spui ca este facuta de tine…. L
Nu doresc sa mai descos acest subiect al artizanilor comercianti, intrucat stiu sigur ca  nu se doreste “ordine” in targurile mestesugaresti, se vrea doar numar mare de participanti, asta insemnand mai multi bani in buzunarul organizatorilor de targuri….!?
Ce doresc sa subliniez , faptul ca exista romani care cauta ceva deosebit, ce nu gasesc pe toate drumurile, si asta o spun din experienta….
De multe ori am spus ca in tara noastra se poate trai decent din munca cinstita, insa trebuie sa ai rabdare, sa fii descoperit, sa  afle lumea de tine prin ceea ce faci cu sufletul si mainile.
Spre exemplu faci paine de casa folosind reteta traditionala. La inceput o sa ai poate doar un comparator, apoi numarul vor creste incet in functie de multe “variabile” insa cu timpul vei fi cautat, intrucat sunt oameni ce doresc sa manance sanatos. Tot “secretul” zic eu, nu este mestesugul tau sau  reteta, ci  faptul ca esti  cinstit in fata sufletului tau si  lumea ce vine spre tine. De ce spun asta ? Daca spui spre exemplu ca painea ta este doar din faina, drojdie.... iar cineva descopera ca ai mintit , “visul” tau s-a incheiat brusc  ….!
Cand participam in targurile de mestesugari prin tara, eram martor la diferite dialoguri intre "artizani"…Cineva din zona mea ce “producea” suc natural din fructe de padure spunea mereu : “daca nu-mi merge afacerea, si nu-mi este rentabila, ma apuc de altceva, ma reprofilez…”
Mult timp m-a urmarit acest raspuns si tarziu mi-am dat seama de ceva. Cei care lucreaza doar pentru bani, intr-un automatism frenetic, ei  nu pun suflet, si cand nu pui suflet nu mai conteaza decat profitul rapid, acum si cu orice pret….Apoi ma gandeam eu, dar daca acea persoana nu obtine sucul din fructe de padure ci din altceva, si prin “acoperirea” targurilor face bani frumosi astfel incat,  nu-i pasa daca este "descoperit" sau nu…. ?!Si cred ca sunt multi astfel de oportunisti  ajunsi peste noapte artizani sau producatori de "succes"  in targuri renumite…..Un om ce doreste sa traiasca din munca mainilor sale cinstite,  eu cred ca pune foarte mult suflet in lucrare, el nu doreste sa pacaleasca pe nimeni si nici macar nu se gandeste sa-si schimbe meseseria asa cum iti schimbi sosetele sau camasa, pentru ca nu fura si nici nu minte pe nimeni, el traind de fapt visul vietii sale….!
Se stie  ca sunt multi “producatori” ce vand marfa contrafacuta, miere, branza, mezeluri si sub mirajul targurilor de artizani fac bani "frumosi" peste noapte, dar ce nu stiu ei, ca intr-o zi vor fi prinsi cu minciuna….dar,  sunt sigur ca  lor nu le pasa, a doua zi se vor reprofila si vor vinde altceva, si altceva, pentru ca nu-i asa,  au stofa de comercianti, si targurile de artizanat le ofera intotdeauna  aceasta "oportunitate" ….! L
Eu stiu  ca si in tara noastra se poate trai decent, insa trebuie avuta rabdare, foarte multa rabdare, sa fii gasit prin padurea de chinezari, de marfa contrafacuta si vanduta in targuri de renume ca produs traditional romanesc….
Cand pui suflet intr-o lucrare se vede, se simte, si doar trebuie sa astepti sa vina persoana potrivita povestirii  tale de viata , ascunsa incet in broderia fina….!
……………………………………………………………………
Multumesc celor care au ales sa poarte ceva creat de mine in cupru….! Cine stie,  poate completez ceva prin lucrarea mea povestea dumneavoastra de viata, iar faptul ca imi cumparati creatia ma ajutati sa-mi traiesc si eu povestea…. !
Ce poate fi mai frumos, decat sa creezi pentru suflet....?! 
Va multumesc! J
                                    Arta inseamna viata ...!




Saturday, 21 January 2017

Fii schimbarea care vrei sa o vezi in lume…


Am un vis, (de fapt sunt mai multe…) unde toti artistii coboara de pe socluri si sunt o mare familie…. Intr-o lume fara aura, fara mandrie, fara diplome si vip-uri, unde mass-media este somera, iar marketingul isi “pierde mintile” pentru ca nimeni nu mai cumpara mecanic, fara sa gandeasca….!!!
Am un vis, in care artistii indiferent de talent, religie sau sex se completeaza frumos intre ei si picteaza fara bani , pentru comunitatea in care traiesc….O fac pentru sufletul lor , dorind sa lase ceva in urma, “un semn in univers” cum spunea cineva….
Am un vis, in care arta nu este limitata de reguli, de diplome si atestate, in care fiecare om este liber sa creeze ce doreste, din suflet pentru suflet….
Daca ati sti, cate gradinite si centre maternale va astepta in orasul dumneavoastra,  sa le  umpleti peretii goi cu povestile din suflet, sa aduceti poate putina  lumina,in ochii copiilor….!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ma tem insa ca totul ramane doar un vis, intrucat este greu sa cobori de pe socluri, de frica sa nu ajungi “iar” un anonim, sa-ti pierzi valoarea pictand nu-i asa, pe gratis….!?
"...In lume sunt multi artisti,  insa  intre artisti sunt putini oameni….!"
P.S. Daca totusi se gasesc  oameni-artisti,  ce doresc sa picteze ceva pe gratis in orasul Turda, fara frica ca se pot compromite,  va rog sa ma contacteze la numarul de telefon : 0742 589 021, sa va spun ce si cum…
Este mai usor pentru dumneavoastra sa pictati in orasul in care traiti decat sa fac eu naveta ….Eu inca nu am terminat povestea in orasul meu…sunt "prins" in prea multe , dar totusi fac un apel la cei doresc  sa lase ceva in urma , fara sa apara cei drept  in ziare ca artisti “celebrii”, pictand in anonimat , fara bani,  dar cu bucurie zic  eu, pentru  ca oferiti ceva  comunitatii in care v-ati nascut, traiti si platiti taxe…! J Daca nu se gaseste totusi nimeni , o sa ajung odata si in orasul vecin, dupa ce-mi termin povestea in “catunul” meu….!Eu oricum nu am soclu, asa ca nu am nimic de pierdut....! J


Tuesday, 3 January 2017

"Subventii" pentru artizani....?!


Sunt unul din romanii “anonimi” intorsi acasa, unde nu-i asa , nu merge nimic,  lumea nu are bani, iar  oficialitatile te “jefuiesc” prin taxe si impozite….!?
Doresc sa  vorbesc putin despre “subventionarea” artizanatului prin care oficialitatile “culturale” inteleg doar organizarea de targuri gratuite….”balci si mult fum” care trebuie sa “acopere” banii oferiti cu bucurie si indulgenta de “protectorii” artei contemporane…!!
Iau ca  exemplu cazul meu , un om simplu, fara multa scoala,  un  autodidact,  care incerca sa creeze mereu altceva in cupru, fara sa ma gandesc in viitor, ca-mi scot sau nu banii pe materiale, important fiind doar actul creatiei….!
Eu nu stiu sa cos ii, nici nu lucrez in lut sau alte ramuri ale mestugului popular romanesc…Lucrez in cupru, otel inoxidabil,  gravez sticla,  folosesc chiar deseuri sau  resturi de cupru si sticla, incercand  sa le materializez ca spun asa in pobodoabe sau obiecte de decor …. prin sticlele gravate,  apoi acoperite manual in cupru, folosind doar un mic  ciocan si clesti, fara cositor sau sudura …!!
Am “fost odata ca-n povesti…”la Muzeul Etnografic Cluj sa arat ce stiu sa fac, la sugestia unor artizani, mesteri populari clujeni…Raspunsul celor de la muzeu a fost unul sec, ce lucrez  eu nu este mestesug popular romanesc, eu nu sunt mester popular…bla bla….Bun! Am doua solutii…sau plec IAR peste hotare, unde strainii de neam si tara apreciaza cu sufletul TOT ce creezi tu ,  cu manutele tale, unde nu este important  ce studii si diplome artistice ai , cu sau fara doctorate, daca esti sau nu intr-un partid politic, loja, rotarian….sau raman sa “lupt”  mai departe cu morile de vant indolente si obosite din biroul caldut  si bine platit al “oficialitatilor” culturale…
Imi aduc aminte de un targ “international” , cand eram inca membru intr-o asociatie de mestesugari clujeni…. Deci…. au venit doua doamne de la primaria Clujului , cred responsabile cu artizanatul, sa ne spuna ca fiind invitati la targul nostru si artizani din alte tari la “marele targ mare” din inima Clujului, noi sa le asiguram tot ce au nevoie, materiale…. “WHAT???…Ma tata,  voi pe ce lume traiti?! Aveti un fond pentru cultura , fiind o mare primarie nu-i asa  si ne cereti noua artizanilor, ca din "saracia" noastra  sa le siguram tot ce au nevoie ....?!   “ ....Asta gandeam eu atunci, in tartacuta mea, dar in sala era o liniste de mormant, se simtea in eter obedienta si frica , iar  tacerea era mai dulce ca mierea…! L
Sa nu mai spun ca artizanii romani platesc toate targurile organizate de propriile asociatii de mestesugari  din care fac parte , chiar daca sunt invitati si artizani straini de pe alte meleaguri care beneficeaza de gratuitati, (ca doar nu le-om cere bani strainilor) dar cei de-ai casei trebuie sa plateasca daca vor sa participe la un astfel de targ .....!! L
Ce am dorit sa subliniez eu acum….?!Exista doua lumi….noi si ei….
Noi suntem cei care ne zbatem sa traim din arta, ne-am facut si PFA, II sau firma,  “ doar ca sa fim in regula”,  ca statul sa fie linistit ca nu suntem evazionisti HANDMADE…iar  ei, “oficialitatile” culturale  stau linistite in birourile caldute si privesc lumea de sus,  dintre nori, fara grija zilei de maine, ca doar salariul le este asigurat cu treaba buna  in fiecare luna ….! L
“Domnii” din cultura nu stiu nimic despre noi, cum ne zbatem in fiecare zi sa supravietuim, sa platim trimestrial “birul”  la stat ca sa fie bine, indiferent daca cineva ne cumpara lucrarile HANDMADE….. insa ei,   cred ca daca ne ofera un targ gratis odata pe an, ne ung la suflet, cu aceste faramituri….?!
“Domnii” din cultura nu au in baza lor de date decat mestesugul popular, ceilalti cum este  cazul meu sau a altor persoane, care avem “nerusinarea” sa lucram  si altceva, ce nu este “inregistrat” ca fiind mestesug popular….  suntem priviti poate ca   “extra-terestrii”, paria, niste  ciudati, ce nu inteleg logica lor culturala….!?
Asa si ce ramane de facut….?!
Nimic….!!!
Oricum , prea putini mestesugari mai au curaj sa gandeasca, sa puna intrebari de ce platesc intre 50 de lei  si 100 lei ziua de targ, (sau chiar mai mult in functie de sarbatoare)  cand de fapt prin lege, metrul patrat de comert stradal, este doar  o suma modica….!!!!
Cine stie, poate intr-o zi, cei responsabili cu “cult-ura” inteleg ceva, asa cum agricultorii au nevoie de subventii…asa si noi cei care am lasat totul pentru arta, avem nevoie de ajutor….!! L
Si prin ajutor eu nu inteleg acel unic  targ  anual, promovat cu multe  surle si trambite,  unde participi  din banii tai, conditionat fiind sa ai PFA , II ,  sau firma, apoi mai tarziu, “oficialitatile” culturale iti deconteaza banii incetut, ardeleneste, doar dupa ce le trimiti toate cheltuielile…!?
Am dat exemplu cazul meu, si cum sunt eu sunt multi altii,   in aceasta minunata tara, artizani ce nu sunt mesteri populari, dar care creeaza in anonimat, departe  de “nebunia” lumii, ce-si traiesc  poate  visul si viata prin arta….fara nici un ajutor din partea “oficialitatilor”, ce au se pare  doar o singura grija, sa taxeze “tot ce misca-n tara asta, raul, ramul…” altfel, ei   raman fara salarii si privilegii, in contrast cu situatia noastra economica  …..! L
………………………….
                                      Arta inseamna viata....!


Thursday, 17 November 2016

A fi sau a nu fi...Freelancer

 Haarugart

Pentru mine  oamenii se impart in doua mari  categorii: cei care au curaj si cei fara curaj.
Din  prima categorie sunt deschizatorii de drumuri, cei care isi asuma riscuri, incearca, nu au  teama de esec….
A doua categorie sunt cei obisnuiti sa asculte, sa primeasca ordine, ei nu doresc sa piarda nimic, sa riste, sunt doar consumatori si spectatori la spectacolul propriei vieti, sunt fericiti in patratica lor ….si eu i numesc obedienti,  “sclavi de buna voie”!
………………………………………………………………………………………….
Sunt oameni ce au “obosit” sa mai  faca parte dintr-un sistem bine pus la punct inca de pe bancile scolii… sa urmezi strict  ce ti se spune, sa respectii regulile, sa faci parte integranta  dintr-o “economie functionala”, sau de ce cele mai multe ori sa fii condus de oameni mai putin pregatiti decat tine ,  dar avand bani si fiind patroni in acelasi timp esti nevoit sa taci si sa-i asculti cu interes….”da sefu, sigur sefu…”
Apoi, vine o vreme cand  te gandesti cum ar fi sa lucrezi pentru tine asa cum iti dai toata silinta pentru o firma, unde “seful” doar se uita la tine, si te controleaza daca-ti faci planul, daca  “produci” destui bani pentru el si familia lui , din care o mica parte ajunge la tine, in asigurarea de sanatate, pensie….
Si atunci faci pasul! Intelegi de fapt ca esti liber sa-ti  alegi drumul tau de  maine, esti doar  tu cu tine, cu viitorul tau, cu timpul tau….
………………………………………………………………………
A fi freelancer in tara noastra este precum un alpinist fara experienta ce urca un munte perfect vertical fara coarda, constient fiind de riscuri insa impins de la spate de propriul sau vis…. De ce spun asta? Daca vrei sa intri in legalitate si-ti faci PFA, II sau alte forme pentru  a intretine prin taxe “ciocoii vechi si noi”, realizezi ca nu te ajuta nimeni, din prima zi ai devenit “dator” la stat, indiferent daca visul tau este sau nu sustenabil, faci sau nu “profit”….
Pe nimeni nu intereseaza ca tu ca om liber ai curaj sa-ti traiesti povestea, pentru societate ai devenit automat o “vaca de muls” cu acte in regula, nu te sprijina nimeni, este de fapt pretul libertatii tale ….
Nu stiu cum este in alte tari, dar la noi nu conteaza ca produci  5 lei sau 100, ca maine ai sau nu ce pune pe masa, in ochii statului daca ti-ai facut PFA inseamna ca ai de unde plati taxele,  mereu altele de la an la an….
Tu nu beneficiezi de scutiri de impozit, pentru ca nu faci angajari, esti propriul angajat, si te zbati in fiecare zi sa gasesti modalitatea de a plati trimestrial “cezarului”….
Gresesc, societatea de fapt ajuta pe tinerii pana in 35 de ani, peste 35 nu mai exista sprijin, nu esti “rentabil’ pentru sistem sau societate….
S-a intrebat totusi cineva de ce peste 35 de ani nu prezinti garantii pentru o societate ce traieste doar din taxe , impozite si amenzi ?!
Sunt studii facute in strainatate  (ce cred ca sunt si la noi , dar nu facute publice), in care media de varsta difera in functie de locul de munca…Din ce am vazut eu intr-un documentar “anti-sistem” in coada listei erau muncitorii obisnuiti, fara studii , ce traiesc putin peste 65, iar in “capul” listei erau freelancerii, directorii de firme….
De ce credeti oare ca  varsta prin care  “legea” iti da voie sa iesi in pensie este de 65 de ani….?! "Ei" sunt constienti  unde duce o munca de “uzura”, cu  stresul zilei de maine  picurat incet si sigur de mass-media, cand lucrezi  o viata ceva ce nu-ti place,  doar pentru ca la pensie sa ai un trai “dulce si linistit”…!? Sa nu mai vorbim de poluare, E-uri din alimentatie, cand mananci orice , in graba,  pauza fiind  scurta, si nu mai constientizezi ce contin mezelurile , carnea….important sa fii in ritm cu toata lumea…. “pe repede inainte”….
………………………………………………………………………………
Bine, bine …(intreaba  “obedientul” ce munceste cuminte la patron, fara prea multe ganduri, linistit ca are un salar si candva o pensie)….ce avantaje ai  tu “nebun” fiind…. freelancer?!
Buna intrebare!!! Cred ca cel mai mare avantaj este libertatea, acest cuvant pe care “sclavii” nu-l inteleg, deoarece inseamna responsabilitate, reprezinta  insasi esenta fiintei omenesti , ce se pare se pierde asa incet intr-o lume condusa mecanic, cu reguli inumane….
Esti liber sa traiesti cum vrei, ce vrei si cand vrei.
Sclavul obedient este liber doar in “vichend” sau “deabia astept sa fie vineri”….”no iar e luni”….!?
“Nebunul” freelancer ce nu va avea pensie pentru ca nu-i asa,  a ales sa lucreze pentru el si visele sale, in fiecare zi e liber, la orice ora, secunda …!!!
Ce poate fii mai frumos decat sa simti ca esti obosit lucrand pentru tine, sau faptul  ca maine mergi la pescuit,  nu pentru ca este “vichend” ci pentru ca asa simti tu, sa-ti iei liber cand vrei si cand simti ca trupul sau sufletul  tau au nevoie de liniste si repaus….
…………………………………………
Sunt multe de spus, insa la urma urmei doar timpul va decide cine a avut dreptate, muncitorii obedienti, ce lucreaza orice, mecanic, intr-un stress continu sau freelancerii ce au multe strazi de probat, fara frica de esec, de fapt viata fiind o calatorie frumoasa…!



Tuesday, 1 November 2016

Dincolo era mai ‘eftin


Care avut tangenta cu arta mea au observat ca lucrarile  au preturi diferite , care de multe ori depasesc , ca sa spun asa , aurul sau argintul, iar  in unele cazuri , “clientii” stramba din nas….Stiu, multi  merg pe idea: ” …este cupru, deci trebuie sa fie ‘eftin si bun…!”
Am sa explic putin in cele ce urmeaza , de ce  unele lucrari din cupru sunt mai "scumpe" decat aurul sau argintul …Orice podoaba realizata din metal pretios se vinde usor , insa in  cazul cuprului este putin mai dificil, intrucat culoarea cuprului nu este "foarte comerciala"....nu luceste precum aurul sau argintul, si poate aici este frumuesetea creatiei , sa reusesti sa trezesti ceva in sufletul privitorului cand priveste ce ai realizat tu din cupru...
Spre exemplu, majoritatea mestesugarilor din tara ce lucreaza in cupru,  folosesc cositor  ca sa imbine , sa lipeasca, eu nu folosesc asa ceva intrucat pentru mine este toxic si cred ca mai apoi si pentru client….Sa porti o bratara din cupru cu cositor in  ea,  nu este in regula pentru mine, dar in definitv fiecare alege ce doreste , se pare doar dupa pret si nu dupa cum este realizata lucrarea….Este foarte important (nu stiu de ce, dar simt asta ...)  , sa fie “vibratia” cuprului constata, sa fie in lucrare doar cupru si nimic altceva, daca ai pune cositor sa lipesti doua bucati de cupru chiar daca nu se vede spun eu schimbi ceva in “cantecul aramei”….Apoi, este mult mai simplu sa spun asa sa faci o piramida de cupru prin lipire cu cositor la capete, este mai usor si mai eftin, iar clientii sunt mai multi…..Pentru cineva care foloseste apoi piramida sa –si curete energetic, sau sa incarce cu energie alimente, obiecte, bijuterii, isi pun o cana cu apa in interior, iar elementele component ale piramidei sunt lipite cu cositor , zic eu ca efectul este altul, dar binenteles, este doar parerea mea subiectiva…
Apoi in cazul  suporturilor din cupru pentru aromaterapie, eu iau tabla de cupru si o bat cu ciocanul direct pe nicovala.  Dureaza cam o ora sau mai mult pana fac forma de farfurioara in care vine pus uleiul, tamaia….Iar modele din sarma si niturile de prindere, la fel sunt batute fiecare in parte cu ciocanul. Eu nu folosesc ca alti “artizani” utilaje de latit sarma de cupru, sa transform profilul rotund in platbanda, sa latesc cuprul automat, eu folosesc ciocan. Cei drept iti "usurezi" munca, realizezi mai multe lucrari decat folosind doar ciocanul, si poti sa vinzi mai multe la un pret mai mic, dar eu consider totusi ca  pierzi magia creatiei... Am  vazut lucrari din cupru ‘eftine, ce aveau modele din sarma latite  fara “imperfectiuni”  , realizate cu astfel de masinarii, insa mie sincer nu mi-au placut pentru ca erau prea "perfecte"….Efectul este altul cand se vede pe sarma lovitura de ciocan, pe nituri decat sa folosesc un aparat de laminare, exact ca in cazul aluatului pentru realizat paste, totul fiind in final  perfect si "frumos"...
Altceva doresc eu sa  subliez , ca sa ajung sa fac o farfurioara de cupru prin batere cu ciocanul intr-o ora, mi -au trebuit mai multe ore si zile sa invat singur aceasta tehnica. Ca sa am un produs finit,  ca este suport de aroamaterapie,  bratara sau sticla de vin imbracata in cupru, am cautat si stricat mult cupru ca sa ajung aici….Dar dumneavoastra nu stiti  munca  din spatele produsului, de fapt pe multi nici nu-i intereseaza decat pretul ….
Imi aduc aminte de cineva care a “terminat” marketingul si ma tot intreba cat timp imi ia pentru o lucrare, ca sa calculeze “pretul corect”…Repet , este o greseala, intrucat ca sa ajungi intr-un anumit punct cu arta este nevoie de multa munca, in singuratatea atelierului, un zbucium intens si de multe ori nu-ti iese nimic de la prima incercare, ca sa nu mai spun ca nu esti sigur  care va fi rezultatul final,  doar incerci mereu altceva si  altceva…
Spre exemplu unui programator care sta 10 minute la un soft , i ceri 10 lei pentru "linia" de cod?! Nu cred , dar dupa spusele marketingului pretul depinde de ora , minute sau secunde….Persoana respectiva exact ca mine, a stat mult timp ca sa descifreze, sa inteleaga  limbajul calculatorului, dar cui i mai pasa intr-o lume ce functioneaza pe “repede inainte”….
Nu stiu daca mai are rost sa vorbesc despre bratarile gravate, (“ce sunt mai sumpe ca bratarile de argint”- cum spunea cineva),  ce  nu sunt  lucrate cu acid, laser sau alte utilaje mecanice. Practic, desenez cu markerul direct pe bratara, apoi gravez incet,  folosind o freza diamantata exact ca la dentist. Toate schitele din gravuri,  sunt creatii personale, am incercat sa nu copiez pe nimeni, sa am propria lume din care ma inspir. Cine a fost in atelierul in care lucrez a observat pe pereti sunt puse multe schite cu modele ale lucrarilor, desene ce ma ajuta sa fiu mereu "EU"….Sa revenim insa  la bratara  din cupru gravata “mai scumpa ca o bratara de argint”…Deci ,cand gravezi, incheietura mainii trebuie sa fie foarte ferma, “de otel”,  intrucat freza aluneca foarte usor pe cupru , si o line trasa aiurea strica lucrarea…Spre exemplu, cand  gravez floarea vietii, punctez prima data centru florilor cu un dorn, apoi petalele ca spun asa,  sunt gravate  din mana incet, cu rabdare. Nu am voie sa gresesc intrucat trebuie sa o iau iar de la inceput. Gravand  totul din mana se vede frumusetea lucrarii,  nu este nici o floare, petala , “perfecta”, se simte tremurul sufletului , emotia artistului, asta pentru cine are ochi sa vada…..
Imi pare rau pentru cei pe care i-am “jignit” cu preturile mele la unele lucrari “scumpe” dar am invatat singur ceva de la viata, daca tu nu te respecti nu te respecta nimeni….Insa as mai completa ceva asa cum cineva cumpara un “aifon” fara sa comenteze la pret , desi produsul respectiv este creat de o masina si nu are nimic uman in el , de ce nu ar  face asta cand cumpara  spre exemplu o ie care costa cateva sute de lei, comparativ cu  pretul iilor c’inezesti ….. ?!
Am inteles repede ceva, pe putini i mai intereseaza povestea din spatelele lucrarii, marketingul , mass-media au reusit sa transforme majoritatea in consumatori obedienti, sa fie vanatori de oferte, pretul dictand intotdeauna inaintea calitatii, nu mai intreaba nimeni ce contine, doar sa consume repede si mecanic, transformandu-se asa incet  in  masini, precum cele care le-au creat “aifonul” calculatorul sau tableta in care isi oglindesc existenta de zi cu zi....

Si totusi, pentru mine ….arta inseamna viata! :)